Un texan de 95 de ani, devenit oficial cel mai bătrân șofer de autobuz aflat încă în activitate, spune că nu se gândește deloc la pensie. Pur și simplu îi place prea mult să fie la volan și nu suportă să stea degeaba acasă, scrie The Guardian.
„Mi-a plăcut întotdeauna să conduc și încă îmi place”, a spus Raymond Hager la ceremonia din Wichita Falls, orașul său natal, unde autoritățile l-au premiat pentru cariera lui impresionantă. „Sper să pot continua atât timp cât îmi permit șeful și medicul”.
Povestea lui vine într-un moment în care tot mai mulți americani lucrează mult după vârsta obișnuită de pensionare, din cauza costurilor de trai ridicate și a salariilor care nu au ținut pasul. Totuși, cazul lui Hager a atras atenția presei mai ales pentru partea lui optimistă și inspirațională.
Primarul din Wichita Falls, Tim Short, l-a descris drept „un exemplu că vârsta nu este o limită, ci o dovadă de experiență și pasiune”.
Hager a început să conducă autobuze în 1998, după o viață petrecută în agricultură și ca pilot de aviație utilitară (cropduster). Și-a descoperit pasiunea pentru condus încă de la 14 ani, când ducea bumbac la moară cu camionul de pe ferma familiei. Spune că îi place să fie „mereu în mișcare” și să stea de vorbă cu pasagerii.
„Obosesc mai tare stând acasă decât conducând”, a mărturisit el. „Dacă dorm patru-cinci ore, sunt gata de drum”.
Face controale medicale în fiecare lună ca să se asigure că poate lucra în siguranță.
„Doctorul zice că sunt bine”, a spus el. „Așa că nu am niciun motiv să mă las”.
Jenny Stevens, administratoarea serviciului public de transport din oraș, a inițiat demersurile pentru a-i fi recunoscută oficial performanța. În 1 iunie, Guinness World Records l-a confirmat drept cel mai vârstnic șofer de autobuz activ din lume. Iar pe 18 noiembrie, de ziua lui, orașul Wichita Falls a declarat oficial „Ziua Raymond Hager”.
„O să încerc să fiu demn de toate lucrurile frumoase pe care le-ați spus despre mine”, i-a spus el primarului, emoționat.
Hager recunoaște că încă îi este greu să creadă că un „băiat de la țară” a ajuns să primească asemenea recunoaștere. „I-am zis nepotului meu: parcă am avut un vis frumos. Nici acum nu am realizat pe deplin”.