Antena 3 CNN Externe Mapamond China Antică: De la triburi izolate la unul dintre cele mai mari imperii ale lumii

China Antică: De la triburi izolate la unul dintre cele mai mari imperii ale lumii

Andrei Paraschiv
7 minute de citit Publicat la 07:00 24 Mai 2025 Modificat la 07:16 24 Mai 2025
soldati de teracota
Pe parcursul a peste 6.000 de ani, cinci dinastii au condus teritoriile Chinei antice. Foto: Getty Images

China antică a început ca o colecție de comunități izolate în epoca de piatră, evoluând treptat într-un imperiu puternic. De-a lungul timpului, chinezii au dezvoltat un sistem propriu de scriere și au creat mai multe filozofii, dintre care unele sunt studiate și astăzi. Cele mai cunoscute realizări ale acestei civilizații este construirea Marelui Zid Chinezesc şi celebri Războinici de Teracotă, scrie Live Science.

Pe parcursul a peste 6.000 de ani, cinci dinastii au condus teritoriile Chinei antice. Ultima din această perioadă, dinastia Han, a existat în aceeași epocă cu Imperiul Roman. În prezent, arheologii studiază artefacte antice pentru a înțelege mai bine cultura, religia și progresele tehnologice ale civilizației chineze.

Acum aproximativ 3.000 de ani, chinezii foloseau "oase de oracol", carapace de țestoasă sau oase gravate cu scriere chineză, pentru a face predicții despre viitor. În timpul dinastiei Han, chinezii au inventat busola magnetică. Inițial, aceasta era utilizată în scopuri religioase, nu pentru orientare.

În urmă cu aproximtiv 2.200 de ani, primul împărat al Chinei unite, Qin Shi Huang, a început să construiască mai multe ziduri mici, formând Marele Zid Chinezesc. Acesta a ajuns, în timp, să măsoare peste 20.000 de kilometri. Hârtia a fost inventată tot în aceeaşi perioadă, acum aproximativ 1.900 de ani.

Cum a început și cum s-a încheiat China antică

Deoarece China antică nu a fost întotdeauna un imperiu unificat, așa cum este statul modern, nu există un început și un sfârșit clar. Totuși, mulți istorici consideră că civilizația chineză a început în epoca de piatră, acum aproximativ 8.000 de ani și s-a încheiat cu prăbușirea dinastiei Han, după aproximativ 6.200 de ani. După aceea, China a trecut printr-o perioadă de instabilitate și conflicte interne, fără o conducere clară, care a durat câteva sute de ani. Ulterior, alte dinastii au preluat puterea până la sfârșitul monarhiei în 1911. Epoca modernă a Chinei a început, oficial, în 1912.

La început, existau doar comunități independente. Acestea s-au transformat treptat în state, care ulterior s-au unit într-un singur imperiu. Între anii 480 î.Hr. și 221 î.Hr., China era împărțită în numeroase state aflate în conflict: o perioadă cunoscută sub numele de epoca Statelor Combatante.

Această eră s-a încheiat când Qin Shi Huang a unificat teritoriile și a devenit primul împărat. Aproximativ patru secole mai târziu, dinastia Han s-a destrămat, în mare parte din cauza conflictelor interne din familia imperială.

Semnificaţia dragonilor în China Antică

În China antică, dragonii erau considerați creaturi reale și divine, cu puteri magice. Dragonul este unul dintre cele 12 animale din zodiacul chinezesc , cu propria personalitate și simbolism astrologic. Mai mult, în cultura chineză, dragonii simbolizează puterea imperială, norocul, puterea asupra vremii și a apei, dar şi spiritul de pionierat, scrie China Highlights.

În timpul dinastiilor imperiale ale Chinei, împărații foloseau dragonul ca simbol al puterii și autorității lor imperiale. Emblemele dragonilor pot fi găsite în sculpturile, aleile, mobilierul și hainele palatului imperial. În epoca imperială, era împotriva legii ca oamenii de rând să folosească obiecte legate de dragoni.

În legenda chineză, se credea că Regii Dragoni erau conducătorii vremii și ai apei, cum ar fi precipitațiile, cascadele, râurile și mările. Patru Regi Dragoni controlau fiecare câte o mare a Chinei: "Marea de Est" (Marea Chinei de Est), "Marea de Sud" (Marea Chinei de Sud), "Marea de Vest" (Lacul Qinghai și lacurile dincolo de aceasta) și "Marea de Nord" (Lacul Baikal).

În multe sate chinezești, încă există temple sau altare pentru a-i venera pe Regii Dragoni, cerându-le binecuvântările de vreme bună pentru recolte pe tot parcursul anului. În timpurile premoderne, localnicii ofereau sacrificii pentru a-i îmbuna pe Regii Dragoni și a opri inundațiile sau secetele.

În legendele Chinei antice, Shennong, "Fermierul Divin" era fiul unui dragon și al unei frumoase prințese, iar unii spun că ar fi fost tatăl lui Huangdi (Împăratul Galben). El i-a învățat pe oameni să dezvolte agricultura și să folosească plante medicinale. Shennong era considerat un erou al Chinei antice. Prin urmare, se consideră că dragonul aduce noroc, recoltă și prosperitate.

Dragonul chinezesc s-a transformat dintr-un strămoș imaginar într-o mascotă, din cele mai vechi timpuri până în prezent. El reprezintă spiritul neobosit și pionier al poporului chinez de a ține pasul cu vremurile actuale. Dragonul chinezesc nu numai că a prevalat în China, dar este și foarte popular printre chinezii care locuiesc în străinătate. A devenit un simbol al Chinei și al culturii chineze.

Ce reprezintă culorile dragonilor

În cultura chineză există dragoni albaștri, verzi, roșii, negri, albi, galbeni și aurii. Diferitele culori ale dragonilor reprezintă lucruri diferite.

Dragoni Roșii - Roșul este cea mai norocoasă culoare a Chinei. Este adesea folosită pentru a decora casa/clădirea folosită pentru o nuntă sau un festival. Prin urmare, dragonul roșu are un simbolism norocos. Oamenii pictează dragoni roșii pentru a-și decora casele sau aleile pentru a sărbători diverse festivaluri. Este o tradiție să se folosească dragoni roșii pentru dansurile dragonilor.

Dragoni Negri - Dragonii negri chinezești sunt adesea asociați cu răzbunarea. În unele filme chinezești, multe organizații criminale sau bande de stradă folosesc dragoni negri ca embleme. Criminalii au adesea tatuaje cu dragoni negri pe brațe sau pe spate, care reprezintă răul sau răzbunarea. În China antică, dragonul negru este adesea asociat cu catastrofe precum furtuni și inundații.

Dragoni Albi - Albul este în mod tradițional asociat cu moartea și doliul în cultura chineză. Cu toate acestea, un dragon chinezesc alb simbolizează puritatea și virtutea.

Dragoni Albaștri și Verzi - În cultura chineză, albastrul și verdele sunt culori care reprezintă natura, sănătatea, vindecarea, pacea și creșterea. Un dragon albastru/verde simbolizează apropierea primăverii, viața nouă și creșterea plantelor.

Dragoni Galbeni - Încă din dinastiile imperiale antice, galbenul a fost considerat culoarea regală. Dragonii galbeni erau un simbol al împăratului şi reprezentau înțelepciunea, norocul și puterea.

Dragoni de Aur - Dragonii chinezi aurii sunt asociați cu zeități puternice sau cu recolta. Dragonii aurii simbolizează întotdeauna bogăția, prosperitatea, puterea, recolta și puterea.

Ce sunt Războinicii de Teracotă

În anul 1974, muncitori chinezi au descoperit mii de statui ce înfăţişau războinici în mărime naturală, îngropate în trei locuri. Acestea sunt cunoscute azi drept Armata de Teracotă şi se crede că statuile au fost create pentru a-l însoți pe împăratul Qin Shi Huang în viața de apoi, după moartea sa în 210 î.Hr.

Săpăturile arheologice nu s-au încheiat, iar cercetătorii cred că o replică a capitalei antice Xi’an ar putea fi îngropată în apropiere. Fiecare statuie este unică, de la coafură și haine, până la expresii faciale și arme, ceea ce i-a determinat pe unii specialiști să creadă că modelele reprezintă soldaţi reali.

De ce a fost construit Marele Zid Chinezesc

Construcția Marelui Zid Chinezesc a durat aproximativ 2.000 de ani, fiind realizată în etape. Între anii 770 î.Hr. și 480 î.Hr., mai multe state chineze au început să ridice ziduri pentru a se apăra de invaziile triburilor din nord. După ce Qin Shi Huang a devenit împărat în 221 î.Hr., el a decis să unească aceste ziduri, consolidându-le pentru a proteja granița nordică a imperiului, în special împotriva mongolilor.

Lucrările la Marele Zid au continuat şi sub alte dinastii, iar forma sa actuală a fost în mare parte finalizată în secolul al XIV-lea.

Cine au fost cei mai faimoși împărați ai Chinei antice

Qin Shi Huang (dinastia Qin) a fost primul împărat al Chinei unificate, domnind între anii 221 î.Hr. și 210 î.Hr. Este cunoscut pentru reformele sale majore: a introdus un sistem unificat de măsurători, scriere și monedă, și a condus cu autoritate strictă.

Împăratul Gaozu din Han, fost țăran devenit conducător, a urcat pe tron în 202 î.Hr. după o rebeliune. A domnit până în 195 î.Hr., reducând taxele și extinzând imperiul, punând bazele celebrei dinastii Han.

Han Wudi, împărat al dinastiei Han între anii 141 î.Hr. și 87 î.Hr., a transformat confucianismul în ideologia oficială a imperiului. În timpul său, China a cunoscut o perioadă de mare prosperitate și putere.

Cine a fost Confucius

Confucius a fost un mare filosof chinez care a trăit între anii 551 î.Hr. și 479 î.Hr., în timpul dinastiei Zhou. Învățăturile sale, cunoscute sub numele de confucianism, promovează valori precum bunătatea, dreptatea, ordinea socială, înțelepciunea și onestitatea. Deși unii îl consideră o religie, confucianismul este mai degrabă un mod de viață.

La câteva secole după moartea lui, împăratul Han Wudi a oficializat confucianismul ca ideologie de stat. Această filozofie a influențat profund cultura Chinei și a Asiei de Est și continuă să aibă un impact important și în prezent.

 
 
Ştiri video recomandate
×

Fanatik

Antena Sport

Observator News

x close