La început, clipurile despre sănătatea mintală care îi apăreau pe TikTok lui Amy Russell au făcut-o să se simtă, în sfârșit, înțeleasă. Sfaturile și glumele despre viața cu ADHD păreau să o descrie perfect: poate că uitarea ei nu era un defect de caracter, ci un simptom.
După doi ani în care a învățat despre această afecțiune de pe TikTok, Russell a mers la medic pentru o evaluare. Diagnosticul primit i-a schimbat viața în bine, spune ea: a început tratamentul, a adoptat strategii pentru a-și gestiona sarcinile zilnice și a simțit o îmbunătățire reală. O parte din această transformare o pune pe seama TikTok-ului.
Problema este că, între timp, nu mai poate scăpa de videoclipurile despre ADHD din feed. Cu cât derulează mai mult, cu atât conținutul i se pare mai ciudat și mai puțin de încredere. A încercat să vadă mai puține astfel de clipuri – să treacă peste ele rapid, să nu interacționeze – dar fără rezultat.
„Tot dai peste tot mai multe tuneluri și devine din ce în ce mai greu să găsești ieșirea”, spune Russell, în vârstă de 35 de ani.
Nu este doar o impresie. Un studiu realizat de The Washington Post, pe baza istoricului de vizionare a aproape 900 de utilizatori TikTok din SUA, arată că algoritmul platformei favorizează conținutul despre sănătatea mintală mai mult decât multe alte teme – inclusiv politică, pisici sau Taylor Swift.
Analiza arată că acest tip de conținut este „mai lipicios”: după ce începi să-l urmărești, apare mai ușor tot mai mult, iar eliminarea lui din feed devine mai dificilă.
„Pentru mine a fost ca o vizuină de iepure, pentru că tot coboram din ce în ce mai adânc”, spune Russell.
TikTok funcționează simplu la suprafață: îți arată un clip și ai două opțiuni – îl urmărești sau treci mai departe. Pe parcurs, aplicația învață ce îți place și ce nu, în funcție de ce urmărești până la capăt și ce sari.
Potrivit analizei The Post, este nevoie, în medie, să sari peste 1,3 clipuri pentru a „anula” efectul vizionării complete a unui video despre pisici sau politică. În cazul conținutului despre sănătatea mintală, sunt necesare 2,2 clipuri ignorate – ceea ce înseamnă că utilizatorii trebuie să depună mai mult efort pentru a-l scoate din feed.
Un purtător de cuvânt al TikTok, Mahsau Cullinane, a criticat metodologia The Washington Post, pe care a catalogat-o drept incompletă, spunând că aceasta nu „reflectă realitatea modului în care funcționează sistemul nostru de recomandări”.
Această constatare apare într-un context mai larg, în care se discută tot mai intens despre rolul algoritmilor și al influencerilor în felul în care americanii înțeleg sănătatea mintală.
Conținutul despre boli psihice și diferențe neurologice este extrem de popular pe rețelele sociale. Pe TikTok, hashtagul #mentalhealth apare în aproximativ la fel de multe postări ca #sports, potrivit datelor companiei de analiză Sprout Social. Iar sub această etichetă nu intră doar depresia sau anxietatea, ci și experiența de a trăi cu ADHD sau autism.
Mulți oameni apelează la rețelele sociale pentru informații despre sănătate, pe fondul lipsei de specialiști, al costurilor ridicate și al stigmatizării persistente.
Pentru comunități subdiagnosticate sau insuficient deservite, aceste informații pot fi un prim pas important spre autocunoaștere. Ce se întâmplă după aceea, însă, este mult mai puțin analizat.
În perioada analizată de The Post, aproximativ unul din 11 clipuri din feed-ul lui Russell era legat de sănătatea mintală. Ea spune că, în zilele în care petrecea peste o oră pe TikTok, vedea din ce în ce mai des videoclipuri realizate de persoane fără pregătire de specialitate, care păreau mai degrabă menite să stârnească reacții decât să informeze.
Evaluările făcute de specialiști confirmă această percepție. Anthony Yeung, psihiatru și cercetător la Universitatea din British Columbia, a analizat 100 dintre cele mai populare clipuri TikTok despre ADHD și a constatat că unele sunt utile, dar aproximativ jumătate conțin informații înșelătoare. (Clipurile despre experiențe personale nu au fost clasificate ca fiind înșelătoare.) Alte evaluări realizate de practicieni în sănătate mintală, pe teme precum ADHD sau autism, au ajuns la concluzii similare.
„Algoritmul spune: «Îți place acest clip despre ADHD, chiar dacă este înșelător, hai să-ți mai dăm unul»”, explică Yeung. „Și se creează un cerc vicios al dezinformării”.
Medicii spun că acest fenomen are efecte reale asupra tratamentului. Yeung vorbește despre „două versiuni ale ADHD-ului”: cea prezentată pe rețelele sociale și cea întâlnită la pacienți. Pe TikTok, ADHD-ul este adesea descris foarte larg, iar comportamente comune sau dificultăți cotidiene sunt prezentate nu ca experiențe umane obișnuite, ci ca criterii de diagnostic.
Un exemplu este contul popular @lifeactuator, care adună milioane de vizualizări cu titluri precum „Cum se simte ADHD-ul” sau „Lucruri pe care le fac oamenii cu ADHD, deși știu că nu ar trebui”. Un clip foarte urmărit, cu descrierea „dacă lumea ar fi făcută pentru ADHD”, arată un magazin Costco în care cumpărătorii cu ADHD sunt urmăriți de angajați ca să fie opriți din cumpărături impulsive.
Eric Whittington, creatorul din Arizona din spatele contului @lifeactuator, spune că formatul scurt al videoclipurilor nu îi permite să ofere toate explicațiile necesare pentru a înțelege ce reflectă, de fapt, aceste comportamente din punct de vedere medical. Privite individual, multe dintre clipurile sale se pot aplica unui public foarte larg, nu doar persoanelor cu ADHD.
„Când ai doar un minut la dispoziție, e greu să adaugi precizări de genul: «Da, toată lumea trăiește asta din când în când, dar dacă se întâmplă constant, s-ar putea să fie ADHD»”, spune el.
Rana Coniglio, terapeută din Arizona care lucrează în principal cu tineri din Generația Z, spune că mulți clienți ajung la cabinet deja atașați de un diagnostic descoperit pe TikTok. Uneori, această convingere face mai dificilă evaluarea corectă sau stabilirea unui plan de tratament eficient.
„Am avut oameni care au venit și mi-au spus: «Am văzut acest videoclip pe TikTok și tocmai de aceea am decis să caut terapie, pentru că m-a făcut să cred că am nevoie de ajutor» - și asta e un lucru bun”, spune ea. „Dar cred că majoritatea văd un diagnostic, îl preiau și merg mai departe cu el”.
Pentru unii utilizatori, cantitatea mare de conținut și calitatea scăzută pot avea efecte negative. Ace Bannon, un tânăr de 19 ani din Utah, spune că, pe măsură ce urmărea tot mai multe clipuri, tonul devenea tot mai sumbru.
Curiozitatea lui legată de autism a pornit după ce a aflat că mulți dintre prietenii săi, cunoscuți pe Discord, sunt autiști. A început să urmărească clipuri pe TikTok, iar conținutul despre autism a ajuns să domine feed-ul. Apoi, platforma a început să-i arate videoclipuri cu adulți autiști care povesteau traume din copilărie.
„Pentru că ești interesat, începe să-ți recomande tot mai multe astfel de clipuri și ajungi în niște locuri din care, la un moment dat, vrei doar să ieși, dar nu mai poți”, spune el.
În unele cazuri, experiența agravează problemele existente. Kailey Stephen-Lane, în vârstă de 30 de ani, spune că a fost nevoită să renunțe temporar la TikTok, pentru că aplicația îi accentua simptomele tulburării obsesiv-compulsive. În timp ce terapeuta ei o ajuta să stea cu fricile fără să se fixeze pe ele, TikTok o „bombarda” cu clipuri despre exact acele simptome care îi provocau anxietate.
„TikTok-urile pe care le primesc nu mă ajută deloc în procesul de recuperare”, spune ea. „Mă duc în tot felul de spirale, iar simplul fapt că apăs «nu mă interesează» nu mai pare să funcționeze”.
TikTok oferă doar explicații generale despre datele folosite de algoritm, ceea ce face dificil de înțeles de ce conținutul despre sănătatea mintală este mai persistent decât alte teme, spune Stevie Chancellor, profesoară de inginerie la Universitatea din Minnesota, care studiază riscurile inteligenței artificiale. Cercetările ei arată că algoritmul creează un fel de „tren scăpat de sub control” al conținutului despre sănătate mintală.
Motivele ar putea fi economice: poate utilizatorii care văd multe astfel de clipuri petrec mai mult timp pe platformă sau cheltuiesc mai mulți bani, spune Chancellor. Sau poate efectul este neintenționat, rezultatul unui algoritm opac care optimizează pentru ce „crede” că vor utilizatorii.
„Vizionarea conținutului despre sănătatea mintală ar putea duce la alte comportamente valoroase pentru platformă”, explică ea.
Laura Edelson, profesoară de informatică la Universitatea Northeastern, care a colaborat cu The Post, spune că subiectul devine „lipicios” tocmai pentru că este unul cu care utilizatorii vor să interacționeze doar din când în când.
TikTok susține, prin vocea purtătorului său de cuvânt, că este „transparent” în privința modului în care funcționează feed-ul.
Pentru utilizatori, ajustarea conținutului este însă dificilă. Nu este întotdeauna clar ce interacțiuni vor genera recomandări nedorite: chiar și clipurile despre relații romantice cresc probabilitatea apariției conținutului despre sănătatea mintală, arată analiza The Post. TikTok a introdus treptat opțiuni precum „nu mă interesează”, blocarea anumitor cuvinte-cheie sau resetarea completă a algoritmului. Există și un meniu nou, „Manage Topics”, care permite ajustarea frecvenței a 12 teme din feed-ul „For You” – dar sănătatea mintală nu se numără printre ele.
În cazul lui Amy Russell, experiența TikTok a avut, în cele din urmă, un rezultat pozitiv: a ajutat-o să ajungă la un diagnostic corect de ADHD. Doar că și-ar dori ca algoritmul să trateze la fel și tipul ei preferat de conținut – videoclipurile amuzante cu pisici.
„Aș vrea cam 10–20% clipuri drăguțe cu pisici, poate chiar 30%”, spune ea. „Dar dispar foarte repede”.
Ştiri video recomandate
