Până la moartea sa, la doar 32 de ani, Alexandru cel Mare reușise să schimbe conturul lumii cunoscute. Cucerind teritorii întinse pe trei continente, el a ajuns să conducă regate din Egipt până în India de astăzi – o realizare de neimaginat acum mai bine de 2.000 de ani, scrie CNN.
De la tânăr rege la cuceritor legendar
După moartea sa în 323 î.Hr., lumea a rămas obsedată de Alexandru cel Mare, tânărul care, la 20 de ani, a pornit din regatul său, Macedonia (Grecia de astăzi), pentru a înfrunta puternicul Imperiu Persan. Campaniile sale militare l-au dus până la râul Indus, în Pakistanul modern, și chiar în India, înainte de a-și găsi sfârșitul în Babilon, actualul Irak.
La peste două milenii distanță, urmele sale pot fi găsite în Egipt, Turcia, Pakistan și, bineînțeles, Grecia. În 2024, arheologii au deschis publicului Palatul Regal din Aigai, locul în care Alexandru a fost încoronat după asasinarea tatălui său, Filip al II-lea. Acesta este doar unul dintre numeroasele locuri unde mitul și realitatea lui Alexandru se împletesc.
O moarte misterioasă
Ceea ce a realizat Alexandru în doar 32 de ani este „unic”, spune Paul Cartledge, profesor emerit la Universitatea Cambridge. Spre deosebire de tatăl său, care a mizat pe diplomație, Alexandru a ales calea forței.
Încoronat rege al Macedoniei în 336 î.Hr., el a petrecut doar doi ani consolidându-și puterea în Europa, suprimând revoltele din Grecia și Balcani. Apoi, în 334 î.Hr., și-a condus armata spre Asia, împlinind visul tatălui său de a cuceri Imperiul Persan.
Într-un deceniu de lupte, Alexandru l-a învins pe regele Darius al III-lea și a anexat imperiul persan. La 30 de ani, controlul său se întindea de la Marea Adriatică până la râul Indus. De acolo, a înaintat în India, unde armata sa, epuizată, s-a revoltat, forțându-l să se retragă. Pe drumul de întoarcere, Alexandru s-a îmbolnăvit și a murit după două săptămâni de febră în Babilon.
Trupul său a fost dus în Egipt, unde a fost îngropat, probabil la Alexandria. Se spune că mormântul său a fost venerat de Cleopatra și Iulius Cezar, dar a dispărut în secolul al V-lea și nu a mai fost găsit niciodată.
Deși imperiul său s-a destrămat rapid după moartea sa, limba greacă a rămas dominantă în regiune timp de secole. „De aceea greaca s-a răspândit în tot Orientul Mijlociu și de aceea Noul Testament este scris în greacă”, explică Cartledge.
În ciuda succeselor sale, Alexandru nu era iubit de toți. Atenienii, care prețuiau democrația, îl considerau un tiran. Zoroastrienii din Persia îl văd și astăzi ca pe un distrugător de culturi, din cauza arderii arhivelor sacre din Persepolis. Totuși, imaginea sa s-a transformat de-a lungul timpului, atingând aproape un statut divin.
„A învins orice obstacol”
Povestea lui Alexandru nu este doar o lecție de istorie, ci un mit viu. Încă din perioada romană, scriitori precum Arrian și Plutarh i-au dedicat biografii. „Romanul lui Alexandru”, o versiune fictivă a vieții sale, a fost scris în Alexandria Egiptului în secolul al III-lea și tradus ulterior în arabă, persană și multe alte limbi.
În 1010, poetul persan Ferdousi l-a transformat pe Alexandru în „Sikander”, un conducător înrudit cu Darius. Această poveste s-a răspândit din Orientul Mijlociu până în Indonezia. Astăzi, orașe ca Alexandria în Egipt și Kandahar în Afganistan îi poartă numele.
Cartledge explică fascinația continuă pentru Alexandru astfel: „Este combinația dintre vârsta sa – cât de mult a reușit înainte de a muri – și distanțele extraordinare pe care le-a parcurs. A ajuns în Afganistan, Pakistan și India. De fiecare dată când a fost pus la încercare – fie de munți, de râuri sau de carele de luptă persane – a ieșit învingător.”
Chiar și astăzi, Alexandru continuă să inspire. Peter Sommer, un operator de turism din Marea Britanie, și-a construit cariera pe urmele lui. Adolescent fiind, ura istoria, dar un profesor i-a arătat o hartă a călătoriilor lui Alexandru. „Am rămas uimit… și mi-am zis: ‘Vreau să studiez istoria antică’”, își amintește el.
Sommer a urmat studii de istorie antică, a scris teze despre Alexandru și chiar a parcurs pe jos, timp de patru luni și jumătate, 3.200 de kilometri prin Turcia, refăcând drumul cuceritorului. Acum organizează tururi pe urmele sale în Grecia și Turcia.
„Călătorii noștri sunt obsedați de Alexandru”, spune Sommer. „Vor să vorbim despre el dimineața, la prânz și seara.”
Erou sau mit?
De-a lungul timpului, Alexandru a fost reinterpretat în funcție de valorile fiecărei epoci. „Istoriile se schimbă mereu”, spune Sommer. „E o figură pe care fiecare generație o interpretează în felul său.”
Totuși, unii specialiști, precum Pierre Briant, contestă imaginea eroică a lui Alexandru. Acesta subliniază că Alexandru nu a creat un imperiu de la zero, ci a cucerit unul deja existent – Imperiul Persan. „Dacă vrem să înțelegem realizările lui Alexandru, trebuie mai întâi să înțelegem Imperiul Persan.”
Briant susține că fascinația occidentală pentru Alexandru este influențată de un eurocentrism istoric. În secolele XVIII-XIX, unii istorici l-au glorificat ca fiind primul european care a cucerit Orientul. Acest mit a fost folosit pentru a justifica expansiunea colonială a Europei.
În plus, Briant pune sub semnul întrebării și ideea de „elenizare” a Orientului Mijlociu după Alexandru. „Nu înseamnă că limbile și culturile locale au dispărut. A fost mai degrabă un schimb de influențe.”
Chiar și așa, impactul lui Alexandru rămâne incontestabil. De la ruinele din Pella (orașul său natal) și Aigai în Grecia, până la sarcofagul său din Muzeele Arheologice din Istanbul, urmele sale sunt încă vizibile.
La capătul curcubeului
Nimeni nu știe exact ce planuri avea Alexandru înainte de moartea sa, dar probabil viza cucerirea Golfului Persic și a unor noi teritorii în Africa.
Cartledge concluzionează: „Nu s-a cruțat niciodată. A vrut să obțină cât mai mult într-un timp cât mai scurt. Poate că știa că nu va trăi mult.”
Pentru admiratorii săi, Alexandru rămâne un simbol al ambiției nemărginite. „A fost un om condus de un vis. Și nu s-a îndoit niciodată că îl va atinge”, spune un fan al său.
