Aceasta este o perioadă excelentă pentru a fi vânzător, dacă magazinul respectiv este pentru cei îngrijorați de prăbușirea civilizației.
"A început cu Covid, iar oamenii nu căutau role de hârtie igienică, ca să spunem așa", spune Justin Jones, care administrează magazinul online UK Prepping Shop , al cărui stoc variază de la alimente de urgență și radiouri cu mecanism, până la arbalete și veste antiglonț.
Afacerile sunt înfloritoare, la fel ca și scena britanică a prepping-ului (N.r. - pregătire). Aceasta nu este la fel de cunoscută ca echivalentele sale din SUA și Canada.
"Prepperii sunt, prin natura lor, puțin secretoși. Sunt sceptici față de oamenii care pun întrebări, cred că pentru că sunt portretizați într-un mod cu care mulți dintre ei nu sunt de acord", spune Bushra Shehzad, care cercetează pregătirea pentru un doctorat în marketing și comportamentul consumatorilor la Universitatea din Newcastle.
Există și alte diferențe față de scena nord-americană, care se pot observa în videoclipul "100 de lucruri de pregătit pentru ceea ce urmează" al canalului de YouTube Canadian Prepper. În Regatul Unit, deținerea privată de arme de foc este neobișnuită și extrem de restricționată, ceea ce elimină o mare parte din ceea ce un prepper american sau canadian ar considera a fi activitatea de bază - deținerea armelor, curățarea lor, învățarea modului de a le folosi sau îngroparea lor într-o ascunzătoare în aer liber.
"Nu prea avem spațiu pentru a merge "off the grid" (N.r. - neobservaţi) în Regatul Unit. Așa că nimeni nu va avea o locație secundară sau o geantă de transport complet aprovizionată pentru a se întâlni cu cei dragi", spune Leon (numele său a fost schimbat), care administrează un alt site web de aprovizionare de acest fel.
Totuşi, aceleaşi probleme geopolitice ne lovesc pe toți, iar temele comune îi bântuie pe oameni și duc la o creștere bruscă a vânzărilor.
"În timpul pandemiei de Covid, era vorba de mâncare liofilizată, iar mulți oameni au început să analizeze lucrurile puțin mai profund. Am avut medici de familie pensionari care au cumpărat, am avut veterinari care au cumpărat. Nu mai sunt nebuni Rambo", spune Jones.
"Când Rusia a invadat Ucraina, am vândut nebunește măști de gaze, chestii de protecție nucleară, tablete de potasiu. Am făcut vânzări pentru o lună într-o zi și jumătate. Totul este de uz militar, nu vindem chestii care au 30 de ani", a adăugat acesta.
Shehzad avertizează asupra respectului în ceea ce privește supraviețuirea.
"Cei care se pregătesc pentru o situație de supraviețuire nu sunt isterici, sunt foarte informați. Sau poate că a doua variantă duce la prima. Au o serie de griji – geopolitice, economice, climatice. Și politica internațională. Sunt foarte citiți, mult mai interesați de ceea ce se întâmplă în jurul lor decât alții", susţine ea.
"Când Spania și Portugalia au avut pene de curent, aveam aceste radiouri cu dinam și energie solară. De obicei, vând cam 10 pe săptămână; am vândut 40 într-o singură zi – acesta era tot stocul meu", a adăugat Jones.
Și mâncarea liofilizată este vândută la scară largă. "Cred că mulți oameni sunt îngrijorați de atacurile cibernetice", a continuat el.
Ana, în vârstă de 40 de ani, a considerat elementele fundamentale ale pregătirii ca fiind simple cunoștințe de bun simț. Originară din Europa de Est, locuind acum cu soțul și fiica ei de patru ani în Țara Galilor, și-a cultivat întotdeauna propria mâncare și știa cum să o conserve și să o prepare.
"Ceea ce m-a făcut să mă pregătesc mai mult a fost Covid - eram însărcinată în stadiu avansat, singură în spital, am avut o cezariană de urgență, nu-mi puteam alăpta copilul. Cămara mea era mereu pregătită, dar oamenii cumpărau lapte praf pentru bebeluși pentru a-l pune în ceai, până când stocurile au fost atât de mici încât se vindeau cu 300 de lire sterline pe eBay", povesteşte ea.
Dar, chiar dacă planurile ei sunt mai precise, acestea tot se protejează împotriva unei pauze în lanțurile de aprovizionare, mai degrabă decât împotriva sfârșitului civilizației.
"Nu pot fugi brusc în pădure, așa cum fac toți tipii macho de pe YouTube. E chiar amuzant - toți au familii și soții despre care nu vorbesc", a spus ea.
Acum zece ani, era o situație cu totul diferită. Lincoln Miles tocmai deschisese primul magazin de produse "prepper" din Marea Britanie, în Bedfordshire. Erau tineri care vânau vânat mic și cumpărau fierăstraie cu sârmă care "doborau copaci, treceau prin oase", conform ambalajului, dar oase destul de mici – de veverițe, porumbei, iepuri, împușcate cu puști cu aer comprimat cu permisiunea proprietarului terenului, relatează The Guardian.
Era o familie care încerca cu multă delicatețe să armonizeze interesele părinților (a trăi la distanță, a scăpa de toate, a fi autosuficienți) cu cele ale copiilor (folosirea unei catapulte, îmbrăcarea în camuflaj).
În linii mari, asta voia Jones să spună prin "nebuni Rambo" – oameni care nu vor nimic mai complicat decât să simtă că sunt la înălțimea sarcinilor elementare ale supraviețuirii: uciderea, jupuirea, gătitul, mâncatul și, cred, să nu le fie sete. (Exista multă purificare a apei, chiar și pe atunci. Nu faci asta corect, potrivit Canadian Prepper, decât dacă ai apă suficientă pentru cel puțin două săptămâni și cel puțin trei modalități de a o filtra și purifica), continuă The Guardian.
Ai putea să-i spui pur și simplu bushcraft (N.r. - abilitatea de a trăi în natură).
"Un bushcrafter stă înăuntru și își dorește să fie afară. Un prepper stă afară și își dorește să fie înăuntru. E o diferență de atitudine", spune David, expert în bushcraft.
David nu este numele lui real, dar are niște păreri destul de dubioase despre prepperi. Acesta își amintește că a mers la centre de prepperi în timpul Covid.
"N-ai văzut niciodată atât de mulți oameni dezamăgiți. Pentru că a apărut o urgență și tot ce trebuiau să facă era să stea acasă", povesteşte el.
"Pe termen lung, achiziționarea de hrană va fi foarte importantă. Fie că este vorba de căutarea hranei, fie de vânătoare. Dar este un lucru foarte, foarte important: dacă nu ești cu adevărat experimentat, nu vei prinde niciodată nimic. Ai parte de pregătiri care spun: «Am câteva capcane, așa că voi fi bine». În cele din urmă, bushcraft-ul se reduce la o cunoaștere profundă a lumii naturale. Prepperii pe care i-am întâlnit pur și simplu nu sunt pregătiți să dedice timp - se concentrează pe a cumperă lucruri", spune el.
Pregătirea pentru situații de criză a avut întotdeauna implicații politice. Cu toate acestea, dacă ne întoarcem cu mai bine de un deceniu în urmă, acest gen de preocupări era asociat adesea cu oameni de stânga.
"Oameni ca mama, de exemplu, profund afectați de criza rachetelor din Cuba, strângeau provizii precum lapte condensat — deși niciodată nu ajungeau să-l îngroape în grădină. Aveau totuși un plan ceva mai bine pus la punct decât recomandarea oficială a guvernului, care sugera să desprinzi o ușă și să o sprijini de masa din sufragerie pentru a crea un adăpost improvizat în caz de atac nuclear", scrie The Guardian.
Pentru mulți dintre acești oameni, politica de bază era clară: orice autoritate, oricât de bine intenționată s-ar fi prezentat, devenea în cele din urmă autoritară — adică nepăsătoare față de indivizi. Cei suficient de lucizi știau că, în așteptarea greșelii supreme a "Omului", era bine să ai în casă măcar ingredientele pentru o prăjitură cu brânză.
"Gândirea a supraviețuit amenințării nucleare iminente din anii '80. Când a început războiul din Irak în 2003, mama a început să adune apă, și încă mai avea o grămadă de apă acumulată din anul 2000. Spunea că o va folosi doar pentru spălat".
Astăzi, pregătirea tinde să se regăsească într-o zonă de la individualismul de dreapta până la libertarianismul radical. Dar Shehzad avertizează că "nu poți pune toți prepperii într-o singură categorie. Au niveluri diferite de educație și vin din medii diverse.",
Limbajul totuși trădează o autosuficiență de tip Ayn Rand: "Ești în formă. Ai alergat 100 de metri. Ai omorât ceva și l-ai mâncat." Canadian Prepper poate fi ciudat de convingător, dar comunitatea reală e mai preocupată de colapsul sistemului decât de glorie personală.
"Sunt unii cu idei Walter Mitty. Predau tehnici de aprins focul, dar un tip nici nu putea să îngenuncheze. Dacă te pregătești de apocalipsă, ar trebui măcar să poți face asta", spune David.
Însă ceea ce este mai greu de determinat – și ceea ce îi face pe cei care se pregătesc să se simtă adesea ridiculizați, iar pe cei care nu se pregătesc, dimpotrivă, să-i trateze cu superioritate – este dacă aceștia sunt, în esență, mult mai sensibili decât restul dintre noi sau, paradoxal, mult mai puțin. Un lucru e clar: nu își imaginează pericole inexistente.
Parlamentul britanic a compilat o cronologie înfiorătoare a retoricii nucleare venite din partea Rusiei, între februarie 2022 și noiembrie 2024 – o listă documentată a fiecărei ocazii în care oficiali ruși de rang înalt au sugerat plauzibil intenția de a utiliza arme nucleare.
Dacă societatea britanică ar fi reacționat colectiv cu același sentiment de urgență, poate că și Marea Britanie ar fi epuizat rapid stocurile de iodură de potasiu – așa cum s-a întâmplat în Norvegia, imediat după invazia rusă.
Guvernul britanic a lansat anul trecut campania "Prepare", axată pe măsuri simple de siguranță: provizii pentru câteva zile, o "geantă de urgență" (cunoscută și ca bug-out bag), medicamente esențiale pentru o perioadă scurtă. Nimic exagerat. Și totuși, campania a trecut aproape neobservată, în afara cercurilor care se pregăteau deja.
Așa că avem, să spunem, coloana A: cei care se pregătesc – poate mai informați, poate mai lucizi decât tine. Și apoi coloana B, unde unele sfaturi par desprinse direct din serialul The Walking Dead.
"Cunoști deja oamenii din comunitatea ta care vor deveni o problemă dacă statul de drept se prăbușește. Ai un generator. Ai o hartă a locurilor în care poți scotoci după resurse. Te trezești uneori privind colegii de muncă și întrebându-te: Cât crezi că ar supraviețui în caz de dezastru?", spune Canadian Prepper.
"Nu este tocmai vorba că viața imită arta. Mai degrabă, există o relație recursivă între ficțiune și realitate. Tropii și estetica distopiei au pătruns în viața de zi cu zi. Mulți dintre cei care se pregătesc pentru sfârșit cred că trăiesc o luptă existențială între bine și rău. Zombii sunt doar parțial metaforici", explică Clare Birchall, profesoară de cultură contemporană la King’s College London.
Înainte de pandemie, reprezentările non-ficționale ale celor care se pregăteau pentru dezastre îi înfățișau, în cel mai bun caz, drept ciudați inofensivi.
"În cel mai rău caz, păreau niște excentrici cu probleme. Dar după Covid și în contextul actual, în care temerile legate de lanțurile de aprovizionare au reapărut în 2025, pregătirea a devenit mai acceptabilă – sau măcar mai puțin ridiculizabilă", spune Ed González-Tennant, arheolog digital la Universitatea din Texas, Rio Grande Valley.
Această schimbare se reflectă și în cultura pop. Dihotomia (N.r. - Diviziune între două părţi) narativă nu mai este "nebun vs realist", ci "antisocial vs prosocial".
"Prepperii ca Bill, interpretat de Nick Offerman în The Last of Us, sunt inițial portretizați ca izolați ostili față de normaliștii care nu au anticipat sfârșitul. Dar acel episod e excepțional – unul dintre cele mai reușite episoade independente", spune González-Tennant.
"Bill, un prepper meticulos și solitar, își găsește în final sensul și umanitatea prin iubire. Îmi place acea evoluție, pentru că amintește că pregătirea nu ar trebui să însemne doar să trăiești mai mult decât ceilalți, ci să construiești o lume mai bună după ce totul se prăbușește. Din păcate, mulți oameni – inclusiv prepperii – cad în capcana unor fantezii despre protejarea celorlalți, care, de fapt, sunt mai degrabă despre controlul lor", adaugă acesta.
"Nu-mi place să vând pe bază de frică. Prefer să promovez viața activă în natură. Industria, oricum, tolerează această ambiguitate: Un rucsac poate fi la fel de bine pentru camping cât și pentru evadarea dintr-o zonă de dezastru. Totuși, anxietatea iese la iveală în comportamentul de consum. Când a început invazia Ucrainei, oamenii cumpărau masiv mâncare conservată, uscată – și arbalete. Mai repede decât aș fi vrut. Vânzarea de obiecte periculoase presupune responsabilitate, și o luăm foarte în serios", spune Leon.
Leon şi Jones au recunoscut, la rândul său, că sunt pregătiţi.
"Aveam provizii în timpul pandemiei – mai ales în cazul în care nu puteam ajunge la supermarket", a spus Leon.
"Am tot ce-mi trebuie: mâncare liofilizată, apă, trusă de prim ajutor, MRE-uri (mese gata de mâncat), iodură de potasiu, măști de gaze. Echipamentul standard. Dar nu am cuțite. Canadian Prepper, în schimb, poartă mereu două cuțite, o unealtă multifuncțională și o lanternă destul de grea încât să poată servi și ca armă", spune Jones.
"Poți întâlni un prepper care e pasionat de bushcraft, de arbalete și de jupuit iepuri. Dar poți întâlni și pe cineva care se simte bine știind că are niște apă în cămară", spune Shehzad.
Odată ce începi să te gândești serios la un posibil colaps, e greu să știi unde să te oprești, încheie The Guardian.
