Șobolanii se înmulțesc alarmant în marile metropole ale lumii – de la Londra și New York până la Amsterdam și Toronto – transformându-se într-o problemă de sănătate publică tot mai greu de controlat. Se întâmplă din cauza schimbărilor climatice, a orașelor tot mai aglomerate și a munților de gunoaie care le oferă hrană din abundență, scrie BBC.
Într-o dimineață de anul trecut, John Gladwin a deschis dulapul de sub chiuveta din bucătărie și a descoperit că sacul cu pământ depozitat acolo fusese rupt. Câteva zile mai târziu, un miros înțepător și mucegăit – asemănător cu cel al ghenelor din blocul său de apartamente – s-a răspândit în locuință. „Am știut imediat ce era”, povestește el. „Șobolani.” Îi văzuse deseori fugind printre gunoaie, dar acum ajunseseră și în casa lui. „Îi auzeam în dulapuri și în spatele panoului de la cadă. Într-o dimineață, când m-am trezit, se băteau sub cadă”
Gladwin, care locuiește în Croydon cu cei cinci copii ai săi, a acționat imediat. A pus ulei de mentă și otravă, iar până acum rozătoarele nu s-au mai întors. Experiența l-a marcat însă profund. „Eram îngrijorat pentru sănătatea copiilor, nu voiam să se îmbolnăvească”, spune el. Dar s-a confruntat și cu un alt sentiment: rușinea. „Nu e plăcut să spui că locuința ta e infestată, că trăiești într-un loc plin de șobolani.”
Compania de deratizare Cleankill, însărcinată să combată infestarea din cartierul lui Gladwin, lucrează în sudul Angliei și a înregistrat o creștere „remarcabilă” a solicitărilor – cu aproximativ 20% mai multe apeluri în ultimii doi ani. Tendința se regăsește în întreaga țară: peste jumătate dintre companiile membre ale British Pest Control Association (BPCA) raportează o creștere a intervențiilor pentru șobolani în ultimii cinci ani.
Pentru că trăiesc în canalizări, guri de scurgere și galerii subterane și ies mai ales noaptea, numărarea lor este aproape imposibilă. Estimările variază de la 10 milioane la 120 de milioane de exemplare în Marea Britanie. Cert este că autoritățile locale au înregistrat peste jumătate de milion de cazuri de infestări între 2023 și mijlocul acestui an, potrivit datelor obținute prin cereri oficiale de informații.
Fenomenul nu se limitează la Regatul Unit. Populațiile de șobolani au crescut semnificativ și în orașe americane precum Washington D.C., San Francisco și New York, dar și în Amsterdam sau Toronto. Deși nu sunt animale murdare în sine, șobolanii scormonesc în gunoaie și canalizări și pot transmite boli grave precum leptospiroza (boala Weil) prin urină sau hantavirusul prin inhalarea particulelor din excremente. Pot, de asemenea, să distrugă recolte și să contamineze alimente.
Potrivit lui Niall Gallagher, manager tehnic la BPCA, apetitul tot mai mare pentru mâncare rapidă, colectarea mai rară a deșeurilor de către unele consilii locale, precum și lucrările rutiere sau de construcții care perturbă sistemele de canalizare contribuie la fenomen. Există însă dovezi că și creșterea temperaturilor joacă un rol important.
Un studiu publicat în Science Advances a analizat 16 orașe din America de Nord și a descoperit că în 11 dintre ele activitatea șobolanilor a crescut semnificativ în decurs de 7 până la 17 ani. În Washington D.C. creșterea a fost de aproape 400%, în San Francisco 300%, în Toronto 180% și în New York 160%. „Orașele care au înregistrat cele mai mari creșteri de temperatură au înregistrat și cele mai mari creșteri ale populației de șobolani”, arată studiul.
Corrigan crede că, atâta timp cât temperaturile vor continua să crească – mai ales iernile blânde – numărul șobolanilor va continua să urce. Estimările arată că temperatura globală ar putea crește cu 1,9-2,1°C până în 2100. O femelă are, în medie, șase cuiburi pe an, fiecare cu până la 12 pui, care pot începe să se reproducă la doar nouă săptămâni. Astfel, două exemplare pot genera peste 1.000 de urmași într-un an.
Numărul crește mai ales în orașe, unde infrastructura absoarbe și reține mai multă căldură decât zonele rurale. Migrația populației către mediul urban contribuie și ea la fenomen. „Terenurile dispar rapid și construim tot mai multe clădiri, reducând habitatul natural al șobolanilor”, spune Corrigan. Mai multe clădiri înseamnă mai multe ascunzători, conducte și canale pentru ei.
„Superputerea” șobolanilor
Un detaliu curios despre șobolani explică și de ce momelile otrăvite sunt adesea ineficiente: nu pot vomita. În teorie, asta înseamnă că odată ingerată otrava, nu o pot elimina. Totuși, șobolanii sunt „neofobi” – se tem de lucrurile noi. Când descoperă o sursă necunoscută de hrană, gustă doar puțin. Dacă nu se simt rău, revin.
Această precauție a contribuit la supraviețuirea lor. Dr. Alan Buckle, cercetător la Universitatea Reading, spune că a lucrat 30 de ani la dezvoltarea de noi otrăvuri – „și am eșuat”. Otrăvurile cu gust neplăcut sau care provoacă disconfort nu vor fi consumate. De aceea se folosesc substanțe cu acțiune lentă, în special anticoagulante, care ucid rozătoarele prin hemoragii interne. Dar acestea sunt considerate metode crude, iar șobolanii au dezvoltat chiar și mutații genetice care le conferă rezistență.
Cercetătorii explorează acum opțiuni mai umane, precum contraceptive orale, pentru a limita reproducerea.
Puțini cunosc această luptă mai bine decât Kathleen Corradi, numită „Țarina Șobolanilor” de primarul New York-ului în 2023. Cu aproximativ trei milioane de șobolani în cele cinci cartiere, Corradi a primit 3,5 milioane de dolari pentru campanii de conștientizare.
A creat o „academie a șobolanilor”, unde le arată oamenilor cum să prevină infestările. „Facem plimbări prin cartiere, discutăm despre comportamentul uman și cel al șobolanilor și despre ce putem face concret.” Echipa sa încurajează locuitorii să raporteze orice semn de infestare. Inspectorii investighează și pot impune amenzi dacă nu se iau măsuri. O schimbare majoră a fost obligativitatea folosirii containerelor rezistente la rozătoare în locul sacilor de plastic lăsați pe trotuare.
Deși Corradi părăsește acum funcția, spune că rezultatele se văd. „Eliminarea surselor de hrană este cheia reducerii populației de șobolani.”
La Croydon, specialistul Alex Donnovan inspectează curtea blocului unde locuiește Gladwin. La primele ore ale dimineții, în liniște deplină, un șobolan iese în fugă de sub trotuar spre tomberoane. Altul își face apariția dintr-o vizuină. În doar două ore, unele rozătoare s-au cățărat în copaci, iar altele au sărit direct în tomberoane pentru a scoate resturi alimentare.
„Este aproape imposibil să controlezi o infestare de o asemenea amploare”, spune Donnovan. „Este prea multă hrană. Chiar dacă punem otravă, nu o vor mânca… Și, odată ce tomberoanele sunt pline de șobolani, nici gunoierii nu vor să le mai golească.”
Pe lângă temperaturile în creștere, obiceiurile noastre – de la gunoaie aruncate peste tot până la dependența de fast-food – alimentează fenomenul. Populația urbană continuă să crească: Oficiul Național de Statistică estimează că Regatul Unit va ajunge la 72,5 milioane de locuitori până în 2032.
„Dacă avem grijă de mediul urban, nu vom mai fi nevoiți să fim atât de inumani cu șobolanii”, spune Corrigan. „Dacă nu le oferim acces la hrană, nu mai trebuie să-i otrăvim, să-i omorâm sau să-i chinuim.” Provocarea rămâne cum să facem acest lucru – și repede. „I-am subestimat. I-am ignorat și i-am lăsat să scape de sub control… iar acum plătim prețul.”
Ştiri video recomandate
