Inspirat de un proiect desfășurat în anii '60 din secolul trecut, un cercetător propune declanșarea unei explozii nucleare pe fundul oceanului pentru a contrabalansa efectele schimbărilor climatice, relatează ediția de limbă engleză a ziarului spaniol AS.
Andy Haverly a studiat proiectul Plowshare al SUA, care a avut rolul de a determina efectele unei detonații atomice asupra materialelor geologice de pe fundul oceanului.
În prezent, acest om de știință intenționează să plece de la experiența citată în căutarea unei soluții pentru salvarea planetei.
Ce ar însemna o explozie nucleară în adâncimea oceanului planetar
Forța colosală eliberată de explozia nucleară ar pulveriza bazaltul de pe fundul oceanului, ducând la o serie de fenomene care ar culmina cu accelerarea captării și stocării dioxidului de carbon atmosferic, reducând, în cele din urmă, încălzirea globală.
Procesul este cunoscut de oamenii de știință sub numele de Enhanced Rock Weathering, ERW.
Concret, ERW presupune ca rocile, precum bazaltul, să fie măcinate într-o pulbere fină răspândită apoi pe diverse suprafețe, inclusiv terenuri agricole.
Acolo, această pulbere reacționează cu apa și dioxidul de carbon atmosferic, "capturând" acest gaz cu efect de seră într-o formă stabilă.
Inițiat în 1957, Plowshare a fost un proiect al Statelor Unite ale Americii, menit să exploreze utilizarea încărcăturilor nucleare în scopuri pașnice, în special în lucrări masive de infrastructură.
Pornind de la ideea de a folosi detonațiile atomice în lucrări ample de terasament, experiența Plowshare ar fi urmat să ducă în final la crearea de porturi, canale navigabile și autostrăzi.
Un test notabil a fost explozia "Sedan" din 1962, care a dislocat 12 milioane de tone de sol, determinând apariția unui crater cu adâncimea de aproape 100 de metri și diametrul de circa 400 de metri (foto următoare).
Însă proiectul Plowshare s-a confruntat cu o opoziție publică masivă, din cauza riscurilor pentru mediu și sănătate asociate cu căderile radioactive care urmează unei explozii nucleare.
Protestele publice și rezultatele limitate în urma exploziilor-test au dus la încetarea programului în 1977.
Unde ar trebui detonată bomba nucleară pentru a salva planeta
Andrew Haverly dorește să îngroape o bombă cu hidrogen clasică sub platoul Kerguelen din Oceanul Antarctic, la o adâncime de două până la trei mile în platoul bogat în bazalt.
Asta ar însemna o distanță de aproximativ patru până la cinci mile (8 kilometri) de suprafața apei.
După explozie, se presupune că bazaltul ar urma să absoarbă și să rețină local cea mai mare parte a radiațiilor, argumentează cercetătorul.
El prevede "zero sau puține" pierderi de vieți omenești din cauza efectelor imediate ale radiațiilor.
Pe termen lung însă, Haverly recunoaște că efectele reziduale ale detonației vor afecta oamenii și că vor exista decese.
Omul de știință crede însă că merită riscul, pentru că efectele letale ar fi, de fapt, "doar o picătură într-un ocean".
"în fiecare an emitem mai multă radiație din centralele electrice pe cărbune iar umanitatea a detonat deja peste 2.000 de dispozitive nucleare, așa că ar conta una în plus? Mai ales că se preconizează că schimbările climatice vor pune în pericol viețile a 30 de milioane de oameni până în anul 2100", argumentează el.
Ştiri video recomandate
