Se împlinește un an de la momentul când vicepreședintele american JD Vance a măturat cu Europa pe jos la Conferința de Securitate de la München.
De atunci, administrația lui Donald Trump a zdruncinat din temelii ordinea mondială, arată BBC într-o analiză publicată pe site-ul său.
Anul trecut, la Munchen, Vance a atacat blocul comunitar pentru politicile privind migrația și pentru tentativele de a izola partidele extremiste. Atunci, oficialul american a spus că amenințarea cea mai mare cu care se confruntă continentul vine "din interior".
Liderii europeni au fost consternați, însă a fost doar începutul.
Ulterior, guvernul lui Donald Trump i-a lovit deopotrivă pe aliați și pe inamicii internaționali cu tarife punitive, asupra cărora s-a revenit cu ajustări în unele cazuri.
La finele anului, lumea a asistat raidul îndrăzneț asupra Venezuelei, soldat cu capturarea președintelui Nicolas Maduro și a soției sale și aducerea lor în Statele Unite, pentru a fi judecați.
Țările lumii au fost spectatoare și la demersurile făcute de americani pentru oprirea războiului din Ucraina, cu destule momente în care Washingtonul a favorizat fățiș Moscova.
De asemenea, au existat asaltul politic zgomotos asupra Groenlandei, care i-a panicat pe europeni, și cererea bizară formulată de Trump, ca vecinii canadieni să devină "al 51-lea stat" al SUA.
Respinsă categoric de actualul și de precedentul guvern canadian, pretenția președintelui american a înveninat relațiile dintre cele două țări.
Ce ar fi de așteptat de la Conferința de la Munchen în 2026
Anul acesta, Conferința de Securitate de la Munchen pare să fie, din nou, aducătoare de șocuri pentru conducătorii politici ai statelor de pe vechiul continent.
Secretarul de stat american Marco Rubio conduce delegația americană și alți peste 50 de lideri mondiali au fost invitați.
Cea mai recentă Strategie Națională de Securitate (SNA) a Statelor Unite, publicată la sfârșitul anului trecut, îndeamnă Europa "să se ridice pe propriile picioare" și să își asume "responsabilitatea principală pentru propria apărare", amplificând temerile că Washingtontul e din ce în ce mai puțin dispus să susțină apărarea vechilor aliați.
Dovada cea mai clară că structura relației transatlantice SUA - Europa s-a schimbat radical și ireversibil a venit odată cu criza din jurul Groenlandei.
Președintele Donald Trump a declarat în numeroase ocazii că America "trebuie să dețină" acest teritoriu arctic, în virtutea intereselor de securitate ale SUA. El nu a exclus, pentru o vreme, utilizarea forței pentru a-și atinge obiectivul.
Groenlanda este un teritoriu autoguvernat aparținând Regatului Danemarcei.
Puțini au fost surprinși când prim-ministrul danez a declarat că o preluare militară ostilă a controlului insulei de către SUA ar însemna sfârșitul alianței NATO, care a susținut securitatea Europei în ultimii 77 de ani.
Amplificarea crizei a fost momentan evitată. Trump a anunțat încheierea unui "plan-cadru" privind insula, iar vicepreședintele JD Vance i-a ironizat pe europeni, susținând că, în culise, aceștia au fost dispuși la concesii, în timp ce, în public, s-au arătat scandalizați și inflexibili.
Chiar dacă prioritățile Casei Albe par să se fi mutat, deocamdată, în alte direcții, o întrebare incomodă rămâne să planeze asupra Conferinței de Securitate de la München: sunt legăturile de securitate Europa-SUA deteriorate iremediabil?
Fost șef MI6: Legăturile de securitate SUA - Europa s-au schimbat, dar nu sunt complet distruse
Aceste relații s-au schimbat, fără îndoială, dar nu s-au dezintegrat, estimează BBC.
Sir Alex Younger, care a condus între anii 2014 și 2020 MI6 - Serviciului Secret de Informații Externe al Regatului Unit - crede că, deși nu va reveni la situația dinaintea președinției lui Trump, alianța transatlantică nu este ruptă.
"Încă beneficiem enorm de relația noastră cu America în materie de securitate, armată și informații", spune el.
De asemenea, Younger afirmă că Trump a avut dreptate să ceară Europei să suporte o mai mare parte din povara propriei apărări.
"Avem un continent de 500 de milioane (Europa), care cere unui continent de 300 de milioane (SUA) să se ocupe de un continent de 140 de milioane (Rusia). Este o situație greșită. Așadar, cred că Europa ar trebui să își asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare", a argumentat fostul șef al MI6.
Acest dezechilibru, prin care contribuabilul american a subvenționat efectiv nevoile de apărare ale Europei timp de decenii, stă la baza unei mari părți a resentimentelor lui Donald Trump față față de Europa.
Însă diviziunile din cadrul alianței transatlantice trec dincolo de numărul de trupe și de iritarea administrației americane față de acele țări NATO, cum ar fi Spania, care nu au reușit să atingă nici măcar minimul de 2% din PIB pentru apărare.
Asta, în condițiile în care Rusia cheltuiește în prezent peste 7% din PIB-ul național pentru apărare, iar Marea Britanie alocă puțin sub 2,5%.
Divergențele SUA - Europa trec dincolo de apărare și securitate
În ceea ce privește comerțul, migrația și libertatea de exprimare, echipa lui Trump are divergențe puternice cu Europa.
La rândul lor, liderii europeni sunt neliniștiți de relația președintelui american cu cel rus și sunt de-a dreptul alarmați de înclinația lui Trump de a da vina, ocazional, pe Ucraina pentru invazia lansată de Rusia.
Organizatorii Conferinței de Securitate de la München au publicat un raport înainte de eveniment, în care Tobias Bunde, directorul de cercetare și politici al organizației, spune fără menajamente că în prezent există o ruptură fundamentală în strategia SUA de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Această strategie se baza, în general, pe trei piloni: încrederea în beneficiul instituțiilor multilaterale, integrarea economică și convingerea că democrația și drepturile omului nu sunt doar valori, ci active strategice.
"Sub administrația Trump, toți acești trei piloni au fost slăbiți sau puși la îndoială în mod deschis", a punctat Tobias Bunde.
Strategia de Securitate Națională a lui Trump, un semnal de alarmă șocant pentru Europa
O mare parte din gândirea lui Donald Trump se regăsește în noua Strategie de Securitate Națională.
Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), cu sediul la Washington, descrie documentul ca fiind "un semnal de alarmă real, dureros și șocant pentru Europa" și un moment de divergență profundă "între viziunea Europei despre sine și viziunea lui Trump pentru Europa".
Strategia prevede în mod prioritar o nouă politică de susținere a grupurilor ostile tocmai acelor guverne europene care ar trebui să fie aliații Washingtonului.
În document se spune că grupurile respective promovează "cultivarea rezistenței față de traiectoria actuală a Europei" în cadrul națiunilor de pe continent și se prognozează că politicile în materie de imigrație în Europa riscă să ducă la "dispariția civilizației".
Totuși, strategia americană susține că "Europa rămâne vitală din punct de vedere strategic și cultural pentru Statele Unite".
"Reacția majorității Europei la Strategia de Securitate Națională a SUA va fi, probabil, de anvergura șocului teribil produs de discursul vicepreședintelui JD Vance la München în februarie 2025", anticipează CSIS.
"În prezent, asistăm la ascensiunea unor actori politici care nu promit reforme sau reparații, dar care sunt foarte expliciți în ceea ce privește dorința de a dărâma instituțiile existente. Îi numim pe acești actori politici 'oamenii demolării'", spune, la rândul său, Sophie Eisentraut, cercetător senior la Conferința de Securitate de la München.
Mai funcționează Articolul 5 din Tratatul NATO?
Întrebarea fundamentală în acest peisaj transatlantic complicat este: "Mai funcționează Articolul 5?"
Articolul 5 din carta NATO stipulează că un atac asupra unei țări va fi considerat un atac asupra tuturor statelor membre ale alianței militare.
Din 1949 și până acum un an, s-a considerat că, în cazul în care Uniunea Sovietică, sau mai recent Rusia, ar invada un stat NATO - chiar unul mic, precum Lituania - atunci întreaga forță a organizației, susținută de puterea militară a SUA, ar veni în ajutorul statului atacat.
Deși oficialii NATO insistă că Articolul 5 este încă în vigoare, conduita imprevizibilă a lui Donald Trump și disprețul pe care administrația sa îl manifestă față de Europa pun inevitabil această garanție scriptică sub semnul întrebării.
În acest context, editorialistul BBC menționează așa-numitul "Test Narva".
Narva este un oraș locuit majoritar de vorbitori de limbă rusă din Estonia, situat pe râul omonim, chiar la granița cu Federația Rusă.
Dacă, ipotetic, Moscova ar încerca să-l preia prin forță, sub pretextul deja folosit în Ucraina, "de a veni în ajutorul vorbitorilor de rusă”, ar acționa actuala administrație americană în ajutorul Estoniei?
Aceeași întrebare poate fi aplicată unei potențiale agresiuni ruse în Coridorul Suwalki, care separă Belarusul de enclava rusă Kaliningrad de la Marea Baltică.
O altă oportunitate ipotetică de activare a Articolului 5 ar fi în cazul unei invazii ruse în arhipelagului arctic Svalbard, administrat de Norvegia, unde Moscova are deja o colonie, numită Barentsburg.
După recenta criză având în centru Groenlanda - care aparține Danemarcei, stat NATO - nimeni nu poate prezice cu siguranță cum ar reacționa președintele Trump la o eventuală activare a clauzei de apărare mutuală.
Conferința de Securitate de la München din această săptămână ar trebui să ofere câteva răspunsuri cu privire la direcția în care se îndreaptă alianța transatlantică.
Însă răspunsul s-ar putea să nu fie neapărat ceea ce Europa vrea să audă, conchide editorialistul BBC.
Ştiri video recomandate
