Feedul tău de pe rețelele sociale e tot mai plin de clipuri generate de inteligență artificială. Iar cel mai simplu indiciu că ai în față un video fals este banal: pare filmat cu un cartof, nu cu o cameră?
Adevărul e că e inevitabil: vei fi păcălit. Probabil ai și fost deja. În ultimele șase luni, instrumentele de generare video cu AI au evoluat atât de mult, încât felul în care ne raportăm la imagini e pe cale să se schimbe radical. În scenariul optimist, vei fi înșelat din nou și din nou, până când vei ajunge să pui la îndoială tot ce vezi. Bine ai venit în viitor.
Deocamdată însă există câteva semne care te pot ajuta. Cel mai important: dacă imaginea e proastă, pixelată, neclară, e un semnal de alarmă.
„E primul lucru la care ne uităm”, spune Hany Farid, profesor de informatică la Universitatea California, Berkeley, pionier în criminalistică digitală și fondatorul unei companii de detectare a deepfake-urilor, potrivit BBC.
Partea proastă? Acest truc nu va mai funcționa mult timp. AI-ul va deveni mai bun, poate în câteva luni, poate în câțiva ani. Greu de spus. Dar, dacă privim puțin mai atent, sfatul ăsta te poate salva încă o vreme de la a crede prostii.
Nu există o regulă universală
Cele mai performante modele pot genera clipuri superbe. Și invers: nu orice filmare de calitate slabă e falsă. „Faptul că vezi un video cu rezoluție mică nu înseamnă că e fake sau că cineva încearcă să te păcălească”, spune Matthew Stamm, profesor și șef al laboratorului de securitate multimedia de la Drexel University.
Ideea este alta: în prezent, tocmai clipurile de slabă calitate sunt cele care au cele mai mari șanse să te păcălească. Tocmai pentru că imperfecțiunile tipice AI-ului se ascund mai ușor.
„Generatoarele de tip text-to-video, precum Veo de la Google sau Sora de la OpenAI, încă produc mici inconsistențe”, explică Farid. „Nu mai vorbim de mâini cu șase degete sau texte deformate, ci de detalii subtile”.
Chiar și cele mai avansate modele greșesc la texturi de piele prea uniforme, la fire de păr care se mișcă ciudat, la fundaluri în care apar obiecte imposibile. Detalii greu de observat, dar vizibile când imaginea e clară. Așa că clipurile „proaste” sunt o capcană perfectă: dacă ceri AI-ului să genereze o filmare care pare făcută cu un telefon vechi sau cu o cameră de supraveghere, artefactele care ar trăda falsul dispar.
Știi și tu videoclipul cu iepurașii care sar pe o trambulină?
În ultimele luni, câteva astfel de clipuri au păcălit milioane de oameni. Au avut ceva în comun: toate arătau intenționat prost. Iepurașii sălbatici care „sar pe o trambulină”? Prezentat ca filmare de pe camere de supraveghere. Cuplul care „se îndrăgostește” în metroul din New York? Pixelat. Predicatorul american care tună împotriva miliardarilor? Clip mărit prea mult, ca și cum cineva l-ar fi filmat de la distanță.
Și toate aveau și alte semne pe care un ochi antrenat le-ar fi prins.
„Trei lucruri contează: rezoluția, calitatea și lungimea”, spune Farid. Iar lungimea e cea mai simplă de verificat. Majoritatea clipurilor generate de AI sunt foarte scurte - 6, 8, 10 secunde - pentru că generarea video e scumpă și, pe măsură ce un clip e mai lung, AI-ul face mai multe greșeli. Poți monta mai multe bucăți, dar se va vedea o tăietură la fiecare câteva secunde.
Rezoluția și calitatea sunt înrudite, dar nu identice. Rezoluția ține de numărul de pixeli; calitatea ține de cât de mult a fost comprimat clipul și de efectele vizibile ale acestei operațiuni.
Farid spune că tocmai pentru că filmările slabe funcționează atât de bine, cei care vor să păcălească publicul le degradează intenționat: „Generez clipul, apoi îi reduc rezoluția cât să se vadă, dar nu suficient cât să distingi detaliile fine. După care aplic compresie ca să acopăr artefactele”.
În doi ani nu vei mai putea avea încredere în ochii tăi
Problema e că marile companii investesc miliarde în a elimina exact aceste imperfecțiuni. „Nu e o veste bună, dar acele indicii vizuale vor dispărea în curând”, spune Stamm. „În doi ani, multe dintre ele probabil nu vor mai exista deloc. Nu mai poți avea încredere în ochii tăi”.
Asta nu înseamnă că adevărul e pierdut. Cercetători precum Farid și Stamm folosesc metode mult mai sofisticate pentru a verifica un clip. „Când generezi sau modifici un video, rămân urme statistice invizibile ochiului uman, ca niște amprente”, explică Stamm. Uneori distribuția pixelilor e diferită, alteori apar mici incoerențe. Dar nici aceste metode nu sunt perfecte.
În paralel, companiile tech lucrează la standarde noi care să ateste proveniența digitală a unui video încă din momentul în care este înregistrat. La fel, un clip generat de AI ar putea include automat o etichetă tehnică care să-l trădeze ca fiind fabricat. Stamm crede că astfel de soluții pot ajuta.
Dar adevărata schimbare trebuie să vină de la noi, spune expertul în alfabetizare digitală Mike Caulfield. Căutarea indiciilor vizuale nu e o strategie care să reziste în timp, AI-ul se schimbă mereu. Trebuie să renunțăm la ideea că un video „demonstrează” ceva în sine.
„Pe termen lung, imaginile și clipurile vor deveni pentru noi cam ce sunt textele acum: contează cine le-a produs și de unde provin, nu cum arată”, spune Caulfield.
Nu te-ai uita la o propoziție și ai decide că e adevărată doar pentru că e scrisă frumos. Verifici sursa. Așa trebuie să procedăm și cu videoclipurile. Era în care imaginile erau greu de falsificat s-a încheiat. Contează doar cine a publicat clipul, de unde provine și cine l-a verificat.
„Dacă pot să mă exprim puțin bombastic, ăsta e probabil cel mai mare test de securitate informațională al secolului XXI. Problema e încă nouă. Cei care lucrează la soluții sunt puțini, dar numărul lor crește rapid. Vom avea nevoie de educație, politici inteligente și tehnologie, toate în același timp. Dar nu cred că trebuie să ne pierdem speranța”.
Ştiri video recomandate
