Accidentul nuclear de la Cernobîl, care a avut loc în urmă cu 40 de ani, a avut urmări care au fost resimțite în toată Europa, inclusiv în România, după ce particule radioactive au fost purtate de vânt pe distanțe uriașe. Deși țara noastră nu s-a aflat printre cele mai afectate, autoritățile au luat măsuri pentru a limita impactul asupra populației, iar urmele contaminării au fost monitorizate ani la rând, potrivit srrp.ro.
Urmările imediate ale accidentului de la Cernobîl
În zilele de după explozie, particulele radioactive au ajuns în atmosferă și au fost transportate de curenții de aer în toată emisfera nordică. Cele mai afectate (contaminate radioactiv) au fost Belarus, Ucraina și Rusia europeană. Curenții de aer mai puțin contaminați au ajuns și în multe alte state din nord-vestul Europei, mai ales Norvegia, Suedia, Finlanda, dar și spre sud, sud-vest, ajungând și peste România.
Norul radioactiv a ajuns deasupra țării noastre în mai multe etape, cele mai importante fiind între 1 și 6 mai 1986. În unele zone s-au înregistrat creșteri de sute sau chiar mii de ori peste nivelul obișnuit.
Radioactivitatea s-a depus pe sol, în apă și pe plante, mai ales prin ploaie. Unele zone din țară au înregistrat valori mai ridicate, în special în zonele de munte și în sud.
Autoritățile au început imediat monitorizarea mediului și a alimentelor, printr-o rețea extinsă de stații și laboratoare. Au fost analizate aerul, apa, solul și produsele alimentare pentru a vedea cât de mare este contaminarea.
Totodată, pentru protecția populației, autoritățile au fost nevoite să ia mai multe măsuri. În primul rând a fost limitat temporar consumul unor produse, mai ales lactatele, și asta deoarece, dintre alimente, nivelul de contaminare cel mai ridicat a fost determinat în laptele de oaie.
Copiii au primit iod pentru a reduce riscul acumulării de substanțe radioactive în organism, iar populația a fost sfătuită să evite statul în aer liber și să spele bine alimentele. Mai mult decât atât, unele evenimente în aer liber au fost anulate.
Totuși, informarea populației a fost insuficientă, iar unele măsuri au fost aplicate cu întârziere.
Efecte în următorii ani
După primele luni, nivelul de radioactivitate a început să scadă treptat. În aer, valorile au scăzut rapid chiar din vara anului 1986, iar în anii următori contaminarea a continuat să se reducă.
În sol, apă și alimente au rămas urme de substanțe radioactive, dar în cantități din ce în ce mai mici. De exemplu, în alimente, nivelul a scăzut puternic după 1990. În organismul uman, cantitatea de substanțe radioactive s-a redus treptat în câțiva ani, iar
în prezent, valorile sunt foarte mici și greu de detectat.
Chiar și așa, în unele produse precum fructele de pădure, ciupercile sau carnea de vânat s-au mai găsit urme foarte mici și după mulți ani.
În alte țări mult mai afectate, precum Belarus, Ucraina și Rusia, consecințele au fost mult mai grave, cu probleme de sănătate și schimbări majore în viața oamenilor. În restul Europei, efectele au fost mult mai reduse.
Cum au fost afectați românii de radiațiile de la Cernobîl
În România, nivelul radiațiilor a fost relativ scăzut comparativ cu zonele din apropierea centralei. Au existat însă diferențe destul de mari între regiuni. Unele județe au avut valori mai mici, însă altele, mai ales din nord-est și sud, au avut niveluri ceva mai ridicate.
Important de subliniat este faptul că, în țara noastră, nu s-au observat creșteri semnificative ale malformațiilor la copii. În același timp, efectele asupra sănătății populației au fost reduse iar măsurile luate au contribuit la limitarea expunerii.
Cu toate acestea, deși nu s-au raportat oficial creșteri dramatice ale malformațiilor congenitale, au existat indicii și unele studii care sugerează o posibilă creștere a incidenței cancerului tiroidian, în special la persoanele care erau copii în 1986, din cauza consumului de lapte și alimente contaminate în primele săptămâni. Asta a fost și o urmare a faptului că România a administrat iodură de potasiu populației, în special copiilor, însă măsura a fost luată cu o întârziere de câteva zile, după 1 mai, ceea ce a redus eficiența protecției glandei tiroide în faza critică.
Pe termen lung, expunerea a scăzut constant, ajungând la valori foarte mici după anii ’90.
Ştiri video recomandate
