Într-o lume în care majoritatea alimentelor se alterează rapid, mierea rămâne o excepție fascinantă. De ce nu se strică mierea, chiar și după ani de zile? Răspunsul stă în chimia sa unică și în procesul extraordinar prin care este produsă de albine, scrie BBC.
Majoritatea deliciilor conservate în borcane au o durată de viață limitată – de multe ori este suficientă o singură linguriță murdară pentru a declanșa apariția mucegaiului sau a bacteriilor. Totuși, mierea are o longevitate uimitoare, capabilă să rămână comestibilă ani la rând. Chiar dacă se cristalizează, devenind groasă și grunjoasă, nu se strică.
Acest fenomen nu este o magie, ci rezultatul unei chimii ingenioase combinate cu un proces biologic remarcabil.
De ce nu o pot „ataca” bacteriile?
Când spunem că un aliment s-a stricat, de fapt, înseamnă că microorganismele – bacterii, mucegaiuri sau ciuperci – au început să-l consume înaintea noastră. Aceste organisme preferă medii umede, cu temperaturi moderate, pH neutru și oxigen din belșug. De aceea, tehnici precum uscare, fierbere sau conservare în saramură sunt folosite pentru a le descuraja.
Dar mierea le ia fața tuturor acestor metode – fără să fie procesată industrial.
Ce fac albinele, mai exact?
Totul începe cu nectarul floral, un lichid cald, apos și dulce – combinația perfectă pentru dezvoltarea bacteriilor. Dar albinele îl transformă radical. Mai exact, înlătură o parte din apă în timpul transportului spre stup, adaugă enzime care cresc aciditatea și transformă zaharurile complexe în unele mai simple și depun amestecul în faguri și încep să-l ventileze cu aripile, ca niște mini-ventilatoare naturale. Această ventilație evaporă apa rămasă. Astfel, lichidul inițial cu 70-80% apă ajunge la doar 15-18% umiditate – imposibil de obținut prin simpla dizolvare de zahăr în apă.
În termeni științifici, mierea are o ”activitate scăzută a apei”, adică prea puțină apă pentru ca bacteriile sau mucegaiurile să supraviețuiască. În plus, aciditatea crescută și lipsa oxigenului într-un borcan sigilat fac mediul și mai ostil pentru microbi.
Astfel, chiar dacă este extrem de dulce și plină de energie – ceea ce, în teorie, ar atrage microorganismele – ele nu pot supraviețui în acest mediu hiperconcentrat și acid.
Totuși, nu este indestructibilă
Desigur, o dată deschisă, mierea intră în contact cu aerul și, eventual, cu linguri ude sau deja folosite – aducând bacterii și umiditate din exterior. Acest lucru poate duce la alterare, deși rar. Însă în general, mierea păstrată corect rămâne sigură pentru consum ani de zile.
Și, interesant, dacă alegem să adăugăm noi apă și drojdii selecționate, putem obține hidromel – o „alterare” intenționată a mierii, dar una delicioasă, perfectă pentru o zi de vară la umbră.
Ştiri video recomandate
