Într-un orăşel de pe malul unui lac din sud-estul Franţei, poştăriţa Harmony Simon nu mai livrează doar corespondenţa. De când o caniculă brutală a lovit ţara în iunie, ucigând aproape 6.000 de oameni, ea trece şi pe la persoanele vârstnice şi izolate, ca să se asigure că au supravieţuit căldurii. Face parte dintr-o politică naţională care se bazează pe cei 65.000 de angajaţi ai poştei franceze pentru a-i găsi pe bătrânii pe care autorităţile nu îi au în evidenţă, scrie The New York Times.
Când Harmony Simon, poştăriţă în Aix-les-Bains, un orăşel de pe malul unui lac din sud-estul Franţei, a sunat la uşa unei pensionare într-o dimineaţă recentă, toridă, nu venise să livreze corespondenţa.
Venise să se asigure că femeia pensionară, Martine Combe, în vârstă de 68 de ani, care suferă de diabet şi astm, nu fusese doborâtă de un şoc termic.
După ce doamna Combe a poftit-o înăuntru, Simon, în vârstă de 41 de ani, s-a grăbit să inspecteze ferestrele, pe care gazda le acoperise cu bucăţi de folie de aluminiu care se cojeau. Era o soluţie improvizată şi şubredă pentru a ţine soarele la distanţă, iar Simon avea o alternativă de propus.
„Ştiţi, în apartamentul meu am prins folii de supravieţuire” la ferestre, i-a spus ea doamnei Combe, referindu-se la păturile lucioase cu care se învelesc alergătorii după maratoane. „Au coborât temperatura cu patru grade”, a adăugat ea.
Era un sfat de care doamna Combe avea nevoie. Fără aer condiţionat, temperatura din acest apartament înghesuit, cu ferestre mari ce dau spre lac, urcase recent până la 36 de grade Celsius, i-a spus doamna Combe vizitatoarei sale.
„E greu să stai încuiată acolo toată după-amiaza”, a adăugat ea.
Nu a fost un schimb de replici întâmplător. Simon se afla acolo în cadrul unei politici naţionale de urgenţă introduse în iunie de premierul Sébastien Lecornu, atunci când un val de căldură brutal a lovit Franţa, doborând mai multe recorduri de temperatură. Toţi poştaşii sunt acum încurajaţi nu doar să livreze corespondenţa, ci şi să treacă pe la persoanele în vârstă.
„Prin rondurile lor zilnice, poştaşii sunt adesea singurii care au contact regulat cu persoanele vârstnice sau izolate”, a precizat Lecornu într-o scrisoare adresată primarilor, în care enumera măsuri şi recomandări pentru a face faţă căldurii.
Toate oraşele franceze ţin un registru al locuitorilor vulnerabili care au cerut să fie contactaţi în perioadele caniculare, însă aceste liste sunt greu de ţinut la zi, iar oraşele nu reuşesc întotdeauna să se asigure că toate persoanele interesate s-au înscris. Cu reţeaua sa de 65.000 de angajaţi integraţi în comunităţile locale, serviciul poştal ar putea ajuta la identificarea persoanelor neînregistrate la autorităţile locale, a spus Lecornu.
La fel ca restul Europei – cel mai rapid continent din punctul de vedere al încălzirii şi cel cu cea mai bătrână populaţie în medie – Franţa a îndurat o serie de valuri de căldură de la începutul verii.
Potrivit unei estimări provizorii a Santé Publique France, agenţia naţională de sănătate publică, aproape 6.000 de oameni au murit în urma celui mai sever dintre ele, în iunie, dintre care două treimi aveau 75 de ani şi peste.
S-a înregistrat o creştere deosebit de accentuată a deceselor la domiciliu, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la persoanele vârstnice şi bolnave care trăiesc singure.
Este un segment al populaţiei pe care Simon, poştăriţa, îl cunoaşte bine.
„Unii dintre ei, din păcate, nu văd pe nimeni în afară de noi”, a spus ea în timp ce sorta corespondenţa la oficiul poştal, înainte de începerea rondului.
„Sufăr de singurătate”
Ani la rând, Simon şi colegii ei au trecut regulat pe la persoanele înscrise la serviciile sociale municipale. Conform noii politici, ea este acum obligată să identifice persoanele expuse riscului, care s-ar putea să nu fie în evidenţa oraşului.
Prima femeie pe care a vizitat-o în acea zi a fost Elvire Bertagnolio, în vârstă de 95 de ani, care trăieşte singură la etajul cinci al unei clădiri moderne, lângă gară.
Doamna Bertagnolio a fost recunoscătoare pentru companie.
„Îmi face bine să văd oameni tineri, la vârsta mea”, a spus ea.
Nu mai ieşise din apartament de luni de zile, a spus ea, şi rareori primeşte vizite, în afară de fiul ei, Charles, care locuieşte la sute de kilometri distanţă. „Sufăr de singurătate”, a spus ea.
Şi căldura i-a fost greu de suportat. „La 95 de ani, nu te mai simţi la fel ca la 50”, a spus ea de pe canapea, aşezată lângă ferestrele deschise şi ventilatorul care se învârtea.
Pisica ei, a spus, i-a fost o alinare – şi un termometru al încrederii.
„Când nu se mişcă de sub pat, e semn că e tare cald”, a spus ea, chicotind.
Doamna Bertagnolio a ajuns prima dată în regiune în urmă cu un deceniu, pentru o operaţie, şi s-a îndrăgostit de peisajul montan din jur. Ca mulţi pensionari, s-a hotărât curând să se mute la Aix-les-Bains, un oraş balnear cunoscut pentru lacul său liniştit şi băile termale.
Acest aflux a făcut din localitate locul care îmbătrâneşte cel mai rapid din regiune, potrivit primarului oraşului, Renaud Beretti, care a spus că cel puţin 13% dintre cei 30.000 de locuitori aveau peste 75 de ani.
„Aşa că trebuie să fim deosebit de vigilenţi”, a spus Beretti.
Anul acesta, oraşul a deschis după-amiaza holul cu aer condiţionat al unui centru cultural, oferind locuitorilor un loc unde se pot răcori, cu băuturi reci, jocuri şi concerte.
Poştaşii ajută la semnalarea celor care nu pot ajunge acolo.
„Ştim că există oameni care trăiesc în izolare”, a spus primarul. „Şi aici are un avantaj «La Poste» - să poată trece pragul şi să obţină informaţii pe care altfel nu le-am putea avea”.
„Un fel de psihologi ai noştri”
Odată cu declinul corespondenţei pe hârtie, serviciul poştal a fost nevoit să se reinventeze cu servicii noi, printre care livrarea de alimente contra cost. Vizitarea persoanelor în vârstă este o extindere logică a acestui serviciu – şi a transformat unii poştaşi în adevăraţi cadre medicale.
Fares Seffari, în vârstă de 32 de ani, poştaş în Vénissieux, o suburbie a oraşului Lyon, a spus că recent a fost nevoit să aibă grijă de o locatară care părea că e pe punctul de a leşina.
„Era într-o stare foarte proastă”, a spus el. „Am rămas acolo până a sosit fiul ei”.
În perioadele de căldură intensă, a spus Seffari, se asigura că oamenii pe la care trecea mâncau cum trebuie. Le mai dădea şi câteva sfaturi, a spus el: „Ţineţi o sticlă cu apă chiar lângă voi, hidrataţi-vă în permanenţă”.
În ciuda căldurii, Simon a spus că nu se va opri din pedalat pe străzile oraşului. „Face parte din meserie”, a spus ea înainte de a se apropia de ultima ei vizită a dimineţii.
„E chiar frumos”, a spus ea, după ce a intrat singură într-o clădire de locuinţe cu o cheie universală care îi dă acces în majoritatea clădirilor din oraş. Era una dintre puţinele din oraş în care nu mai fusese niciodată, a spus ea.
Venise să o vadă pe Gilberte Milano, în vârstă de 88 de ani, care a poftit-o într-un apartament mic, cu obloanele închise.
„Cât timp Dumnezeu nu mă vrea, rămân aici”, a spus doamna Milano, arătând cu degetul spre cer. Se descurcă destul de bine pe cont propriu, a spus ea, făcând plimbări lungi dimineaţa şi urmărind Turul Franţei după-amiaza.
Dar uneori se simte şi copleşită de o anxietate profundă şi apreciază vizitele poştaşilor, i-a mărturisit ea lui Simon. Poştaşii, a spus ea, sunt ”un fel de psihologi ai noştri”.
Cu toate acestea, s-a asigurat că şi Simon se simte bine.
„Poate doriţi să beţi ceva?”, a întrebat-o ea pe Simon cu un zâmbet. „Trebuie să vă fie sete!”
