Broaștele africane cu „gheare” capabile să sfâșie prada, folosite odinioară în cabinetele medicale pentru a confirma sarcina, au ajuns între timp o specie invazivă dificil de controlat, răspândită în ape din întreaga lume, potrivit Discover Magazine.
Este vorba despre Xenopus laevis, o specie de amfibieni originară din Africa subsahariană. Au corpul turtit și sunt rezistente, dar pot purta boli grave, ceea ce le face periculoase pentru ecosisteme. În multe locuri, au ajuns în natură după ce au fost eliberate din laboratoare sau de către proprietari de animale de companie.
Folosite ca teste de sarcină
Începând cu anii 1930, cercetătorii au descoperit că injectarea urinei de la femei însărcinate în femelele acestei specii provoca ovulația. Dacă broasca depunea ouă în câteva ore sau până a doua zi, testul era considerat pozitiv. Metoda a fost folosită pe scară largă, iar unele cabinete aveau acvarii pline cu astfel de broaște.
Testele moderne au înlocuit această practică, însă între timp broaștele au început să fie folosite și în cercetare, fiind ușor de crescut și utile pentru studii legate de dezvoltarea embrionară sau regenerarea membrelor. În paralel, au devenit populare și ca animale de companie.
Multe exemplare au fost eliberate
Problemele au apărut atunci când exemplare sau embrioni au ajuns în mediul natural. Uneori, cercetătorii aruncau material biologic în sistemele de canalizare, iar în alte cazuri oamenii eliberau broaștele în apă, în loc să le păstreze sau să le eutanasieze.
Astfel au apărut populații invazive, inclusiv în apropierea unor centre de cercetare precum Stanford University. În unele zone, autoritățile au încercat ani la rând să le elimine, fără succes. Metodele precum capcanele, otrăvirea apei sau secarea bălților nu au funcționat, deoarece broaștele se retrag în canale sau supraviețuiesc condițiilor dificile.
Transportă o ciupercă mortală
Un alt risc este faptul că aceste amfibii pot transporta o boală mortală numită Chytridiomycosis, provocată de ciuperca microscopică ucigașă Batrachochytrium dendrobatidis. Deși ele nu sunt afectate grav, pot răspândi infecția către alte specii, contribuind la declinul sau dispariția unor populații de amfibieni.
În plus, sunt prădători oportuniști: mănâncă pești mici, alte amfibii și chiar indivizi din propria specie. Din acest motiv, pot afecta echilibrul ecosistemelor și pot reduce resursele disponibile pentru speciile locale.
Autoritățile din unele regiuni au interzis deținerea lor ca animale de companie, însă odată ce s-au instalat într-un habitat, sunt foarte greu de eliminat. Studierea lor în natură este complicată, ceea ce face și mai dificil controlul răspândirii.
Deși au fost extrem de utile în cercetare, aceste broaște au devenit, în afara laboratorului, o problemă ecologică serioasă.
Ştiri video recomandate
