Cu ocazia Zilei Mondiale a Animalelor fără stăpân, pe 4 aprilie, atenția lumii se îndreaptă către cele peste 362 de milioane de animale fără stăpân (câini și pisici) estimate la nivel global. Din acest total, 143 de milioane sunt câini care trăiesc pe străzi, luptându-se cu foamea, bolile și, cel mai grav, cu persecuția directă din partea oamenilor.
În România, dar și în țări precum Turcia, Maroc sau Pakistan, vedem adesea aceeași abordare reactivă și brutală: animalele sunt capturate și ucise după o perioadă de timp sau închise pe viață în adăposturi suprapopulate. Realitatea din teren ne demonstrează însă, an după an, un adevăr incontestabil: uciderea câinilor fără stăpân nu a rezolvat niciodată problema. Este un cerc vicios al suferinței care nu tratează cauza, ci doar elimină temporar un simptom, consumând sume colosale din bugetele publice și producând suferință continuă animalelor.
Timp de zeci de ani autoritățile locale au crezut că eliminarea fizică a câinilor va „curăța” localitățile. Rezultatul? Străzile devin goale doar pentru o scurtă perioadă de timp. De ce? Pentru că atunci când scoți un grup de câini dintr-o zonă fără a interveni asupra cauzei care i-a adus acolo, resursele rămân în continuare disponibile (hrană, adăpost), scade lupta pentru acestea, iar locul respectiv este ocupat rapid de animale din zonele vecine sau de alte animale abandonate. Este așa- numitul efect de vid, pentru că în zona liberă rămân resurse disponibile (hrană, adăpost).
Câinii de pe stradă nu apar „din neant”. Ei provin, în mare parte, din proprietate privată. Sunt puii câinilor din curți, sunt animale abandonate de stăpâni iresponsabili sau câini lăsați să hoinărească. Fără un control strict al acestei surse, uciderea animalelor de pe stradă este o risipă continuă de resurse și o dovadă de cruzime inutilă.
Mai mult, în România am fost martorii unor imagini cutremurătoare care au făcut înconjurul lumii. Adăposturi finanțate din bani publici, care ar trebui să fie locuri de refugiu și tranzit către adopție, devin adesea lagăre de exterminare lentă. Animalele sunt supuse abuzurilor, trăiesc în mizerie, fără hrană adecvată sau asistență medicală, așteptând o moarte care vine fie prin boală, fie prin proceduri de ucidere cumplite.
De ce nu se pot aduna toate animalele de pe stradă? Din punct de vedere biologic, o cățea poate avea, în medie, două fătări pe an, cu un număr mediu de 6-8 pui per cuib. Dacă luăm în calcul un scenariu moderat, în care doar o parte din pui supraviețuiesc și ajung la maturitate sexuală (care survine rapid, la aproximativ 6-7 luni), progresia este geometrică, iar în al 2-lea an numărul descendenților poate ajunge la 60-70 de animale. Acest calcul demonstrează de ce, dacă autoritățile ridică 100 de câini dar lasă în curțile din zonă doar 10 câini nesterilizați care umblă liberi pe stradă, populația stradală poate reveni la starea inițială rapid.
Soluția: Un program integrat, strategic. Și aplicarea legii
Potrivit Humane World for Animals, singura cale sustenabilă este un program care pune accent pe prevenție, educație și responsabilitate. Peste tot în lume, acolo unde s-a renunțat la ucidere și s-a trecut la programe integrate, rezultatele au fost vizibile. Țări care au investit constant în prevenție, sterilizare, educație și responsabilizarea proprietarilor au reușit să reducă treptat numărul animalelor fără stăpân, dar și al cazurilor de rabie la oameni. Aceste exemple arată clar că schimbarea este posibilă, dar numai atunci când problema este abordată strategic și pe termen lung.
Un program eficient de gestionare a animalelor fără stăpân nu înseamnă o singură măsură, ci un set de acțiuni care funcționează împreună. Controlul reproducerii este singura metodă care poate reduce numărul animalelor pe termen lung. Sterilizarea trebuie să fie gratuită sau la preț accesibil și să vizeze atât animalele de pe stradă, cât și pe cele cu stăpân din zonele rurale și urbane. Atât timp cât câinii cu stăpân nu sunt sterilizați și puii lor nedoriți continuă să ajungă pe străzi, problema nu poate dispărea. De asemenea, fiecare câine cu stăpân trebuie să fie microcipat și înregistrat. Acest lucru descurajează abandonul, lăsarea animalelor libere pe stradă și permite returnarea animalelor pierdute. Sterilizarea și identificarea prin microcipare este, de altfel, obligatorie prin lege, însă în continuare oamenii refuză sterilizarea sau nu-și pot permite costurile.
Acolo unde adăposturile sunt pline, singura metodă eficientă este returnarea în teritoriu a acelor animale sterilizate, care sunt blânde cu oamenii, nu creează probleme și sunt acceptate de comunitate. Acest lucru se practică în regiuni din Italia, de exemplu.
Educația are, la rândul ei, un rol esențial. Informarea corectă despre responsabilitatea deținătorilor, despre importanța sterilizării și despre adopția responsabilă poate schimba lucrurile mai mult decât orice măsură aplicată după ce problema a apărut deja.
Adopția este o altă parte importantă a soluției. Adăposturile publice nu trebuie să fie lagăre de exterminare, ci centre de tranzit. Trebuie încurajată adopția în detrimentul cumpărării, iar abandonul trebuie pedepsit conform legii în vigoare.
“Humane World for Animals susține o abordare bazată pe date științifice și pe soluții care despre care știm că funcționează cu adevărat din practica altor state. În România, lucrăm alături de comunități și autorități locale pentru a demonstra cauzele reale ale problemei și pentru a construi programe care pot reduce numărul animalelor fără stăpân în mod uman și sustenabil. Experiența noastră arată clar că acolo unde există prevenție, educație și colaborare, schimbarea este posibilă”, spun reprezentanții organizației.
Ştiri video recomandate
