Într-o lume în care animalele din grădinile zoologice sunt îngrijite exemplar, un fenomen neașteptat prinde contur: dezvoltarea alergiilor. Este și cazul lui Siku, un urs polar de la Lincoln Park Zoo din Chicago, care a început să piardă păr și să-și zgârie intens pielea în 2018. Sub blana tot mai rară, apăreau pete de piele neagră, iar comportamentul său indica un disconfort evident. Dr. Kathryn Gamble, directoarea departamentului de medicină veterinară a grădinii zoologice, a suspectat o cauză rar întâlnită în cazul unui urs polar: alergiile.
După o serie de teste cutanate, s-a descoperit că Siku era alergic la acarieni, polen de ulm, dud și cedru roșu – dar și, surprinzător, la mătreața de păr uman. „A reacționat puternic la aceasta din urmă, ceea ce ne-a uimit,” spune Gamble, potrivit BBC.
Deși asociem adesea alergiile cu oamenii, specialiștii afirmă că o varietate de animale pot suferi de acestea – de la câini și pisici, până la rinoceri, lilieci, delfini, cimpanzei și chiar maimuțe rhesus. La Lincoln Park Zoo au fost documentate cazuri de alergii la pantere negre, vulpi fennec, maimuțe saki, macacul japonez și urși negri.
Numărul alergiilor a crescut și în cazul câinilor și pisicilor
Veterinarii spun că, asemenea oamenilor din țările occidentale sau din orașe – unde incidența alergiilor este în creștere – animalele din medii controlate (locuințe, ferme, grădini zoologice) pot suferi din cauza unei expuneri reduse la paraziți, bacterii și microbi. Astfel, sistemul imunitar ajunge să reacționeze exagerat la substanțe inofensive precum polenul sau părul.
„Și în cazul câinilor și pisicilor, numărul alergiilor a crescut semnificativ,” spune dr. Annette Petersen, dermatolog veterinar de la Michigan State University. Ea crede că același fenomen se întâmplă și în grădinile zoologice, deși lipsesc încă studii specifice.
Simptomele variază în funcție de specie. În timp ce primatele pot avea manifestări similare cu febra fânului – strănut, secreții, ochi înlăcrimați – cele mai multe animale dezvoltă probleme cutanate. Câinii își ling labele și își scarpină zonele sensibile, în timp ce pisicile pot pierde păr sau pot dezvolta leziuni pe față și gât. În cazuri grave, animalele din grădini zoologice pot dezvolta infecții severe. De exemplu, o femelă de rinocer și puiul ei de la Bronx Zoo au avut erupții, ulcerații și infecții care supurau.
De ce apar alergiile la animale
Alergiile apar când sistemul imunitar reacționează exagerat la stimuli inofensivi. Cercetătorii cred că lipsa expunerii la microbi și paraziți – care în trecut ajutau la reglarea reacțiilor imune – contribuie la această dereglare. Iar igiena excesivă, antibioticele, mâncarea sterilizată și lipsa contactului cu animalele par să agraveze situația.
Un studiu celebru din 2016 comparând copiii Amish (care cresc în medii tradiționale, cu expunere la praf și animale) cu cei din comunități Hutterite (cu ferme industrializate) a arătat că rata alergiilor era de patru ori mai mare la cei din urmă – deși genetic erau foarte asemănători.
În cazul lui Siku, mutarea la Chicago cu doi ani înainte de apariția simptomelor ar fi putut contribui la declanșarea alergiilor, prin expunerea la polenuri necunoscute anterior.
Tratamentul lui Siku a fost inspirat din medicina umană: o combinație de substanțe alergene amestecate cu miere organică, ce a fost absorbită prin mucoasa bucală. După 36 de luni de tratament, Siku a devenit semnificativ mai puțin reactiv la substanțele care îi provocau anterior probleme – inclusiv la mătreața umană.
Pe măsură ce tot mai multe cazuri sunt identificate și tratate, cercetătorii speră că lecțiile învățate din tratamentul alergiilor umane pot fi adaptate și pentru animale. Expunerea la o diversitate microbiană ar putea fi o cheie importantă. Așa cum iaurturile probiotice sunt considerate benefice pentru oameni, poate soluții similare vor putea fi dezvoltate pentru animalele din grădini zoologice și ferme.
Ştiri video recomandate
