Un exemplar remarcabil, aproape complet, de tiranozaur ar putea, în sfârșit, să închidă una dintre cele mai controversate dezbateri din paleontologie și să ne schimbe înțelegerea asupra lui Tyrannosaurus rex, unul dintre cele mai faimoase animale dispărute de pe Pământ. De-a lungul a zeci de ani, paleontologii s-au contrazis cu privire la existența unei specii de dinozauri pitici, însă un nou studiu publicat în revista Nature pare să confirme existența lui Nanotyrannus, relatează Washington Post.
Fosilul, descoperit în statul Montana din SUA, împreună cu alte patru presupuse a fi T. rex adolescenți, fac de fapt parte dintr-un grup distinct numit Nanotyrannus, spun oamenii de știință în studiul din revista Nature.
Paleontologii au descoperit diferențe fine în oase și dovezi că noul fosil era un adult matur care încetase să mai crească, demonstrând că nu era un T. rex adolescent. Studiul oferă, de asemenea, o imagine mai diversificată a prădătorilor din Cretacicul târziu, argumentând că existau două specii de Nanotyrannus.
Paleontologul Lindsay Zanno, co-autor al studiului, a scris pe Instagram că după ani de nopți nedormite este încântată să împărtășească această descoperire cu lumea.
„Am fost un sceptică când am început această cercetare și, crede-mă, am făcut tot posibilul să dovedesc că Nanotyrannus nu este real — dar dovezile sunt irefutabile… și ce bestie mică și grozavă este. Nanotyrannus are brațe puternice, mâini mari și îndemânatice, mai mulți dinți, o conformație adaptată la viteză și mai puține vertebre caudale decât T. rex”, a precizat ea pe Instagram.
Existența dinozaurilor pitici, pusă la îndoială zeci de ani
Timp de mai multe decenii, Nanotyrannus a fost un subiect „tabu” în paleontologie. După ce acești tiranozauri cu corp mic au fost identificați pentru prima dată ca specie separată în anii 1940, mulți experți au ajuns să creadă că fusese făcută o clasificare greșită. Aceștia erau doar T. rex adolescenți, mai zvelți și ușori, spuneau ei.
Răsturnarea acestei idei ridică noi întrebări: Cum au interacționat aceste specii diferite de dinozauri? Au vânat prăzi diferite? Cum arăta, de fapt, un T. rex adolescent?
„Mesajul principal al acestui articol este că Nanotyrannus există, este o specie distinctă de tiranozaur, iar acest lucru impune o reevaluare fundamentală a clasificării și evoluției tiranozaurilor,” a declarat Steve Brusatte, paleontolog la Universitatea din Edinburgh, care nu a fost implicat în noul studiu.
T. rex stârnește opinii și emoții puternice printre experți și fanii dinozaurilor. Acest prădător de vârf este reperul cu care sunt adesea comparați toți ceilalți dinozauri: Cât de mari erau față de T. rex? Cât de feroce erau față de T. rex?
Și timp de decenii, susținătorii ideii de Nanotyrannus au fost marginalizați în lumea științifică de majoritate. Pe măsură ce vestea noului studiu a început să circule printre paleontologi săptămâna aceasta, unii au făcut postări criptice pe rețelele sociale, anticipând reacții.
„Un grup dintre noi care știa că asta urma să se întâmple a comentat subtil online despre ascunderea în buncăre. Unii oameni vor fi furioși, alții vor spune: ‘Ți-am spus eu,’” a spus Thomas Holtz Jr., paleontolog la Universitatea din Maryland, care nu a fost implicat în studiu și care a fost anterior convins că aceste exemplare erau T. rex juvenili. „Ei prezintă un argument mai solid pentru realitatea lui Nanotyrannus decât oricine până acum.”
Cum arăta T.rex pitic
Primele dovezi că au existat dinozauri pitici au apărut în 1946. Paleontologul de la Institutul Smithsonian, Charles Gilmore, a descris un nou dinozaur carnivor dintr-un craniu găsit în formațiunea Hell Creek din Montana într-un articol publicat în 1946. El l-a descris ca fiind o specie de Gorgosaurus, un alt tiranozaur, rudă mai mică a lui T. rex.
Patru decenii mai târziu, o echipă științifică a reanalizat craniul și a publicat interpretarea sa într-un articol intitulat „NANOTYRANNUS, UN NOU GEN DE TIRANOZAUR PITIC, DIN CRETACICUL TÂRZIU AL MONTANEI.”
Nanotyrannus lancensis avea mai puțin de jumătate din lungimea unui T. rex, de la bot la coadă. Era un animal cu membre relativ lungi. Se cunosc foarte puține despre o specie a cărei existență a fost pusă la îndoială timp de decenii, dar oamenii de știință au susținut că ar fi fost mai grațioasă și asemănătoare cu ghepardul, în contrast cu forța brută și masivă a lui T. rex.
Apoi, paleontologul Thomas Carr de la Carthage College a respins această ipoteză ferm în anul 1999. Aceste exemplare de Nanotyrannus, a propus el, aveau o explicație mai simplă — erau T. rex tineri.
Această explicație a fost acceptată de comunitatea paleontologilor. Oamenii de știință care studiau biologia lui T. rex — obiceiurile alimentare, maturizarea și modul de mișcare — au ținut cont de aceste exemplare mai mici.
Paleontologul Nicholas Longrich și-a amintit de o întâlnire științifică acum un deceniu, când colegul său, Peter Larson, a venit la el fluturând două replici ale brațelor unui dinozaur. Într-o mână era membrul anterior al unui T. rex, iar în cealaltă ceea ce majoritatea comunității de tiranozauri presupuneau că era un T. rex adolescent.
„A venit la mine fluturând replica și a spus: ‘Nanotyrannus există,’” și-a amintit Longrich. „E ca și cum un teoretician al conspirației ți-ar spune că Bigfoot există. Da, sigur, Pete. Sigur, există.”
Larson, președinte al Black Hills Institute of Geological Research din South Dakota, o companie privată care excavează, cumpără și vinde fosile, a colectat foarte multe exemplare de T. rex — atât de multe încât evită să spună exact câte. Sunt 13 sau 14? Încă din 2001, când a văzut un presupus T. rex tânăr numit „Jane”, a fost convins că acești T. rex cu corp mic nu sunt juvenili, ci Nanotyrannus.
„Mă simțeam ca un suflet singuratic care strigă în pustiu,” și-a amintit Larson.
Dinozaurii prinși într-un duel de 67 de milioane de ani
În 2021, Muzeul de Științe Naturale din Carolina de Nord a achiziționat „dinozaurii care se duelează” — aproape 14 tone de oase și roci conținând ceea ce se credea a fi un T. rex tânăr și un triceratops, îngropați împreună în Montana. Circumstanțele oaselor încurcate au aprins imaginația — părea o captură a unui prădător și prada sa, o luptă înghețată în timp, veche de 67 de milioane de ani.
Lindsay Zanno, profesor asociat de cercetare la North Carolina State University și șef de paleontologie la muzeu, a început să lucreze cu James Napoli, acum paleontolog la Stony Brook University, pentru analiza fosilelor.
„Ne-am dat rapid seama că nu semăna deloc cu un T. rex tânăr și a început să ne ridice semne de întrebare,” a spus Zanno, care a semnat studiul împreună cu Napoli.
Primul indiciu a fost membrul anterior — brațul. Mâna dinozaurului era foarte mare.
„Dacă o compari cu indivizii de T. rex cu corp mare, aceștia aveau 12-13 metri lungime. Aceștia sunt T. rex complet maturi, iar mâna lui Nanotyrannus, chiar la dimensiunea sa mică, este mai mare decât mâna unui T. rex adult complet,” a spus Zanno.
Au început o analiză detaliată a fosilului și au descoperit ciudățenii distinctive — modul în care nervii cranieni ar fi traversat craniul, tiparele sinusurilor din craniu.
Apoi au secționat oasele membrelor. Analiza cercurilor de creștere din os a arătat că la aproximativ 20 de ani, era un individ matur care încetase să mai crească, dar avea mai puțin de jumătate din lungimea unui T. rex adult.
Au revenit apoi să reexamineze cele 120 de fosile existente. Au descoperit că un schelet cunoscut sub numele Jane, presupus adolescent T. rex, nu era doar un Nanotyrannus, ci o specie diferită de Nanotyrannus față de celelalte studiate. L-au numit Nanotyrannus lethaeus, după râul Lethe, un râu mitologic din lumea subterană grecească, din care sufletele beau pentru a-și uita viețile trecute.
„Ne-am gândit că ar fi un nume cool pentru un animal care a stat ascuns sub nasul nostru tot acest timp,” a spus Zanno.
Longrich, inițial sceptic față de Nanotyrannus, și-a schimbat părerea după ce a reexaminat fosilele de T. rex adolescente și a publicat propriul studiu anul trecut. Paradigma nu s-a schimbat însă complet până când noul exemplar nu a fost analizat în detaliu săptămâna aceasta. El consideră acum că domeniul, inclusiv el însuși, a fost „orb”. Larson avea dreptate. El vede respingerea ideii de Nanotyrannus ca pe un simptom al gândirii de grup în știință.
„Greutatea dovezilor a existat întotdeauna, dar acum e o avalanșă. E greu de ignorat,” a spus Longrich. „Acesta este unul dintre cele mai complete exemplare de Nanotyrannus pe care le avem, și este diferit de T. rex în aproape fiecare os al corpului său.”
Chiar și Carr, care a promovat teoria că Nanotyrannus era adolescent T. rex, a spus că a fost convins că noul exemplar, descoperit în Montana, era un tiranozaur adult mic, o specie diferită de T. rex. Totuși, el nu era convins că Jane reprezintă a doua specie de Nanotyrannus.
De ce a fost atât de greu de acceptat ideea că Nanotyrannus ar fi o specie independentă de T. rex?
Unii oameni de știință spun că dovezile nu erau suficient de clare înainte de acest articol științific. Alții subliniază că multe exemplare juvenile de T. rex se află în colecții private, nu în muzee, ceea ce înseamnă că probele care ar fi putut răspunde mai repede la această întrebare lipsesc din literatura științifică.
Holtz a menționat că politica paleontologică ar fi putut juca un rol. Paleontologii conectați la industria comercială de fosile în anii 1990 și începutul anilor 2000 — implicare criticată de mulți cercetători academici — au fost unii dintre cei mai mari susținători ai ideii Nanotyrannus.
Indiferent de disputele taxonomice, mulți paleontologi sunt entuziasmați. „Ceea ce se pierde între toate acestea, în toți egourile noastre — este că Nanotyrannus este o creatură fascinantă. Un craniu frumos. Membre subțiri,” a spus Longrich. „Mai multe opțiuni din care copiii să își aleagă un dinozaur preferat.”
Ştiri video recomandate
