La sfârșitul secolului al XIX-lea, un industriaș italian nu le-a oferit muncitorilor săi doar locuri de muncă, ci a construit pentru ei o întreagă comunitate. Fiecare familie a primit o casă cu grădină, iar în localitate au fost ridicate o școală, o biserică, un spital și terenuri de sport. Așa a apărut Crespi d’Adda, una dintre cele mai bine păstrate așezări industriale din Europa.
Povestea acestui „oraș industrial” a început în 1869, în regiunea Lombardia. Antreprenorul din industria textilă Cristoforo Benigno Crespi a cumpărat o zonă aflată între râurile Adda și Brembo, cu intenția de a construi o mare filatură de bumbac.
Planul său nu se limita însă la dezvoltarea fabricii. Industriașul voia să creeze și o comunitate în care angajații să aibă un loc de muncă stabil și condiții bune de trai.
FOTO: Profimedia Images
Case cu grădini pentru familiile muncitorilor
În apropierea fabricii a fost construită o așezare atent organizată, din care angajații puteau ajunge la locul de muncă în numai câteva minute.
Localitatea s-a transformat radical după ce conducerea afacerii a fost preluată de Silvio Benigno Crespi, fiul fondatorului. Acesta a renunțat la ideea unor clădiri colective pentru muncitori și a început să construiască locuințe individuale, înconjurate de grădini.
Astfel, fiecare familie de muncitori a primit propria casă și o mică suprafață de teren. La sfârșitul secolului al XIX-lea, o asemenea facilitate era aproape de neimaginat pentru membrii clasei muncitoare.
Crespi d’Adda funcționa ca o comunitate aproape autonomă. Familia Crespi a construit o școală, o biserică, un spital, terenuri de sport, o spălătorie publică și chiar un cimitir monumental, scrie Blic.
Pentru propria familie, proprietarii fabricii au ridicat, pe un teren mai înalt, o vilă impunătoare, asemănătoare unui castel medieval. Membrii familiei Crespi locuiau acolo în timpul vizitelor în așezare.
Comunitatea era înaintea vremurilor sale și din punct de vedere tehnologic. O hidrocentrală locală furniza energie atât utilajelor din fabrică, cât și locuințelor și spațiilor publice. Crespi d’Adda a devenit astfel una dintre primele așezări muncitorești din Italia care a beneficiat de iluminat electric modern.
În perioada de vârf, în halele fabricii funcționau aproximativ 1.200 de războaie mecanice de țesut, iar compania avea până la 4.000 de angajați.
Criza economică a pus capăt proiectului familiei Crespi
Perioada de prosperitate s-a încheiat odată cu schimbările economice și politice majore din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Marea Criză Economică începută în 1929, împreună cu politica fiscală strictă a regimului fascist din Italia, a obligat familia Crespi să vândă întregul complex. Ulterior, așezarea și fabrica au trecut prin mâinile mai multor proprietari, iar locuințele muncitorilor au devenit treptat proprietăți private.
Producția de bumbac a scăzut de-a lungul timpului, iar fabrica și-a închis definitiv porțile la începutul anilor 2000, după mai mult de 125 de ani de activitate.
În prezent, Crespi d’Adda este una dintre cele mai bine conservate așezări industriale din Europa. Valoarea sa istorică și arhitecturală a fost recunoscută de UNESCO, care a inclus localitatea pe Lista Patrimoniului Mondial în 1995.
