Astronomii care utilizează Telescopul Spațial James Webb (JWST) au realizat o nouă observație a regiunilor îndepărtate ale sistemului nostru solar și au descoperit că Pluto continuă să sfideze așteptările. În 2015, sonda spațială New Horizons a NASA a oferit primele imagini detaliate ale planetei pitice, arătând că Pluto nu este o simplă bilă de gheață inertă, ci o lume dinamică, cu câmpii înghețate, munți zimțați și, surprinzător, o ceață albăstruie, multistratificată, care se întinde la peste 300 de kilometri altitudine – mult mai extinsă și complexă decât se anticipase, scrie Live Science.
Acum, la aproape un deceniu de la acea descoperire, datele furnizate de JWST arată că această ceață nu este doar un fenomen vizual impresionant, ci un factor-cheie în controlul climei lui Pluto.
"Este un tip nou de climă, unic în sistemul solar", a declarat astronomul Tanguy Bertrand, de la Observatorul din Paris, coordonatorul analizei.
Descoperirile, publicate pe 2 iunie în revista Nature Astronomy, sugerează că fenomene similare ar putea exista și pe alte corpuri cețoase din sistemul solar și ar putea oferi indicii importante despre clima timpurie a Pământului.
Ce este "ceața" lui Pluto?
Ceața de mare altitudine a lui Pluto este compusă din molecule organice complexe, formate prin reacții între metan și azot, inițiate de lumina solară. Ipoteza că această ceață ar putea influența clima planetei pitice a fost avansată pentru prima dată în 2017. Simulările computerizate au sugerat că particulele de ceață absorb energia solară în timpul zilei și o radiază înapoi în spațiu sub formă de infraroșu pe timpul nopții, răcind atmosfera mult mai eficient decât gazele singure.
Acest mecanism ar putea explica de ce atmosfera superioară a lui Pluto este de aproximativ -203 grade celsius, cu 30 de grade mai rece decât prevedeau modelele anterioare.
Testarea acestei teorii a fost, însă, complicată. Principala dificultate a fost prezența lunii Charon, care orbitează foarte aproape de Pluto, suprapunându-și semnalul termic peste cel al planetei.
"Practic, nu știam ce parte din semnal vine de la Charon și ce parte de la ceața lui Pluto", a explicat Bertrand.
JWST confirmă teoria: Pluto strălucește în infraroșu
Cercetătorii din 2017 au prezis că ceața ar trebui să facă Pluto neobișnuit de luminos în spectrul infraroșu mediu. Această ipoteză nu putea fi verificată la acea vreme, din lipsa instrumentelor potrivite. Totul s-a schimbat în 2022, odată cu intrarea în funcțiune a JWST, care a reușit în sfârșit să distingă clar semnalele provenite de la Pluto și Charon. Rezultatul? Ceața lui Pluto emite exact în lungimile de undă prevăzute de modelul din 2017.
"În știința planetară, nu este obișnuit ca o ipoteză să fie confirmată atât de repede. Ne simțim norocoși și foarte entuziasmați", a declarat Xi Zhang, planetolog la Universitatea din California, Santa Cruz, care a condus studiul inițial.
Implicații dincolo de Pluto
Noile descoperiri sugerează că sisteme climatice controlate de ceață ar putea exista și pe alte corpuri din sistemul solar, precum Triton, luna lui Neptun, sau Titan, luna lui Saturn.
Mai mult, cercetătorii cred că și Pământul timpuriu ar fi putut avea o atmosferă asemănătoare. Înainte de apariția oxigenului, planeta ar fi putut fi acoperită de o ceață de particule organice, care ar fi reglat temperatura și ar fi creat condiții propice pentru apariția vieții.
"Studiind ceața și chimia de pe Pluto, putem obține perspective noi asupra condițiilor care au făcut ca Pământul să devină locuibil", a concluzionat Zhang.
