Harta lumii pe care o vedem cel mai des ar urma să fie înlocuită cu una care redă mai fidel dimensiunile reale ale continentelor. Organizația Națiunilor Unite susține folosirea unei proiecții care corectează una dintre cele mai cunoscute distorsiuni ale hărților clasice: diferența uriașă dintre dimensiunea reală a Africii și cea pe care o sugerează harta Mercator.
Pe harta Mercator, Groenlanda pare aproape la fel de mare ca Africa. În realitate, continentul african este de aproximativ 14 ori mai mare, potrivit BBC.
Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția „Correct the Map” și a introdus proiecția Equal Earth, care redă mai bine suprafața reală a continentelor. Nici aceasta nu este însă perfectă. De altfel, orice hartă plană a Pământului are limite: este imposibil să reprezinți fără distorsiuni suprafața unei sfere pe o foaie dreptunghiulară.
Harta Mercator, creată pentru navigatori
Harta Mercator a fost realizată în 1569 de cartograful flamand Gerardus Mercator. Scopul ei principal nu era să redea corect dimensiunea continentelor, ci să-i ajute pe navigatori să-și găsească drumul pe oceane.
„El voia ca o linie dreaptă trasată pe hartă să fie o linie dreaptă și în realitate dacă o urmăreai cu ajutorul busolei”, a explicat pentru BBC profesorul de cartografie James Cheshire, de la University College London.
Pentru a păstra corect unghiurile pe o suprafață plană, Mercator a lărgit treptat grila hărții pe măsură ce aceasta se îndepărtează de Ecuator. Astfel, regiunile apropiate de poli sunt mult mai întinse decât în realitate, în timp ce zonele din apropierea Ecuatorului par mai mici.
Mai bine de 450 de ani mai târziu, proiecția Mercator stă încă la baza multor hărți folosite în școli, la televizor sau online, inclusiv Google Maps.
Criticii spun însă că această reprezentare poate influența și felul în care percepem importanța diferitelor regiuni. Ceea ce apare mai mare pe hartă poate părea, instinctiv, și mai important.
Pentru geograful kenyan Kioko Muendo, această distorsiune a contribuit la subestimarea implicită a resurselor, populației și oportunităților economice ale Africii.
„Hărțile sunt mai mult decât simple ghiduri pentru călători. Ele influențează modul în care regiunile sunt percepute din punct de vedere politic și economic”, a declarat el pentru BBC.
Equal Earth redă mai bine dimensiunile continentelor
Proiecția Equal Earth a fost creată în 2018 de o echipă de cartografi tocmai pentru a reprezenta mai corect dimensiunile și formele uscatului.
Ea se inspiră din proiecția Robinson, concepută în 1963, care permite reprezentarea întregii suprafețe a Pământului pe o singură hartă.
Equal Earth a fost adoptată de statele membre ale Uniunii Africane în februarie, înainte de a fi preluată și de ONU.
Avantajul este că suprafața continentelor este mult mai apropiată de realitate. Dezavantajul este că harta renunță la liniile drepte atât de utile în navigație și nu poate fi folosită pentru a măsura distanța reală dintre două locuri.
„Poți păstra suprafața, forma, distanța sau direcția, dar nu le poți păstra pe toate perfect în același timp”, explică James Cheshire.
Harta Peters corectează dimensiunile, dar deformează formele
O altă încercare de a rezolva problema este proiecția Peters, concepută de istoricul german Arno Peters la începutul anilor 1970, pe baza unei proiecții descrise pentru prima dată în 1855 de cartograful scoțian James Gall.
Aceasta acordă prioritate dimensiunilor reale ale suprafețelor, în detrimentul formei. Regiunile apropiate de poli sunt comprimate, în timp ce cele din apropierea Ecuatorului sunt alungite.
Astfel, diferența dintre Africa și Groenlanda este mult mai ușor de înțeles. În schimb, continentele și țările ajung să aibă forme vizibil deformate. Rusia, de exemplu, pare mult mai mică decât este în realitate.
Nici această proiecție nu este potrivită pentru navigație, deoarece liniile drepte de pe hartă nu indică direcții constante ale busolei.
Hărți întoarse și continente mutate din centru
Nu doar dimensiunea unei țări sau a unui continent poate influența felul în care îl percepem. Și poziția sa pe hartă poate avea un efect similar.
De aceea, unii cartografi au încercat să întoarcă harta cu sudul în partea de sus, pentru a evita impresia că emisfera sudică este mai puțin importantă doar pentru că apare în partea de jos.
În plus, continentul aflat în centrul hărții diferă în funcție de locul din care privești lumea. O hartă realizată în Europa poate avea Europa în centru, în timp ce una realizată în Asia poate pune Asia în poziția centrală.
Aceste variante schimbă perspectiva asupra lumii, dar nu elimină problema. Doar mută punctul de interes.
Harta ONU pune Polul Nord în centru
O soluție este să nu existe niciun continent în centrul hărții. Este principiul folosit de harta din sigla ONU, care are Polul Nord în centru, iar continentele se desfășoară în jurul lui.
Este vorba despre proiecția azimutală echidistantă, în care regiunile lumii sunt reprezentate pe un cerc pornind de la un punct central.
În acest tip de hartă, direcția orizontală („azimutul”) față de centrul hărții este corectă. Cu cât ne îndepărtăm însă de punctul central, cu atât crește deformarea.
Pe harta ONU, regiunile apropiate de Polul Sud apar, de exemplu, extrem de deformate și artificial întinse pe lățime. Este prețul plătit pentru a transforma suprafața unei sfere într-un cerc.
Nicio hartă nu poate fi perfectă
Problema fundamentală rămâne aceeași indiferent de proiecție: Pământul este o sferă, iar harta este plană.
Unele proiecții păstrează mai bine suprafețele, altele formele, distanțele sau direcțiile. Alegerea depinde de scopul pentru care este folosită harta.
Iar dacă vrem să înțelegem cât de mare este cu adevărat un continent precum Africa, harta pe care am folosit-o generații întregi nu ne spune întotdeauna întreaga poveste.
