Cel mai mare tezaur de monede din epoca vikingă descoperit până acum în Norvegia a depășit pragul de 5.000 de piese, la câteva luni după ce arheologii credeau că recuperaseră cea mai mare parte a acestuia. Tezaurul de la Mørstad, din estul țării, numără acum aproximativ 5.200 de monede, iar detectoarele de metale descoperă continuu altele.
Noile monede au fost găsite după recolta de vară, când arheologii și căutătorii cu detectoare de metale au putut reveni pe teren. Weekendul trecut, Rune Sætre și Vegard Sørlie, alături de fermierul Ole Erik Hørstad, proprietarul terenului, au recuperat moneda cu numărul 5.000, un denar de tip Otto-Adelheid.
Descoperirea este cu atât mai surprinzătoare cu cât, înainte de venirea verii, căutările se opriseră la 4.886 de monede. Săpăturile și scanările cu radar ale solului nu indicaseră clar existența altor piese.
Tezaurul nu fusese recuperat în întregime
Primele monede au fost descoperite în aprilie, când Sætre și Sørlie au început ceea ce credeau că va fi un sezon obișnuit de căutări cu detectoare de metale. Descoperirea lor s-a dovedit însă a fi cel mai mare tezaur de monede din epoca vikingă documentat vreodată în Norvegia.
Arheologa May-Tove Smiseth, din cadrul administrației regionale, estimase inițial că ar putea fi vorba despre câteva sute de monede. Pe măsură ce numărul lor a ajuns la câteva mii, așteptările s-au schimbat. După depășirea pragului de 4.000, ea a început să ia în calcul posibilitatea ca tezaurul să cuprindă 5.000 de piese.
Această estimare a fost acum depășită. Potrivit lui Smiseth, au fost recuperate aproximativ 5.200 de monede, iar arheologii din regiunea Innlandet continuă cercetările alături de căutătorii cu detectoare de metale.
Reluarea căutărilor oferă și indicii despre distribuția monedelor în sol. Smiseth a explicat că detectoarele continuă să emită semnale, însă acestea sunt tot mai rare și par să provină de la adâncimi mai mari.
Un tezaur îngropat spre sfârșitul epocii vikinge
Monedele oferă și indicii pentru datarea momentului în care a fost îngropată comoara. Printre cele mai importante se numără patru monede norvegiene emise în timpul domniei lui Harald Hardrada, care plasează îngroparea tezaurului în jurul anilor 1046-1047, în ultimele decenii ale epocii vikinge.
Cea mai mare parte a tezaurului trebuie încă studiată în detaliu. Specialiștii Muzeului de Istorie Culturală inventariază miile de monede, o muncă estimată să dureze cel puțin un an. Printre piese se află atât monede scandinave, cât și emisiuni din alte țări.
Unele monede englezești au dezvăluit deja un detaliu interesant. Specialista în numismatică Anne Skogsfjord a identificat numele unor meșteri monetari, precum Beorn, Aslac și Cetil. Aceste nume, cu rezonanță scandinavă, ridică întrebări despre participarea vikingilor la producerea monedelor în Anglia.
Deocamdată, dovezile nu arată cine erau acești oameni sau cum au ajuns să lucreze la baterea monedelor. Numele lor oferă însă un indiciu suplimentar despre un tezaur care reflectă circulația argintului și a oamenilor, precum și legăturile dintre centrele de putere din jurul Mării Nordului.
De ce a fost îngropată aici o cantitate atât de mare de argint?
Principala întrebare rămasă fără răspuns este de ce cineva a îngropat mii de monede de argint pe acest teren și nu s-a mai întors să le recupereze. Arheologii nu au identificat o construcție, un mormânt sau alte urme care să explice alegerea locului. În plus, dimensiunea tezaurului face aproape imposibilă ipoteza unei pierderi accidentale.
Arheologul Kjetil Loftsgarden remarcase anterior că este greu de crezut că cineva ar fi uitat unde a îngropat aproape 5.000 de monede de argint. Noile descoperiri sporesc misterul, deoarece numărul pieselor a depășit deja acest prag și ar putea continua să crească.
Oricare ar fi fost motivul îngropării, proprietarul nu s-a mai întors după argint. Aproape o mie de ani mai târziu, monedele continuă să fie recuperate, una câte una.
