Un nou studiu readuce în centrul atenției una dintre cele mai influente lucrări științifice din istorie „Almagestul” lui Ptolemeu, dar și orașul Toledo, unde evrei, musulmani și creștini au tradus și păstrat această cunoaștere acum aproape o mie de ani. Cercetarea scoate în evidență modul în care știința a circulat între continente și civilizații, fiind transmisă din Alexandria în lumea arabă, apoi în Europa medievală, unde a devenit fundament pentru astronomii Renașterii, inclusiv Copernic, scrie El Pais.
Acum aproape 2.000 de ani, în orașul Alexandria din Egipt, astronomul grec Claudius Ptolemeu scria o lucrare monumentală în 13 volume, intitulată Sintaxa Matematică. În aceste cărți, Ptolemeu descria o viziune a Universului în care Pământul era fix în centru, iar Soarele, Luna, planetele și stelele se învârteau în jurul său. Această imagine geocentrică a dominat gândirea științifică timp de peste o mie de ani, până la apariția modelului heliocentric al lui Copernic.
Lucrarea lui Ptolemeu a fost cunoscută ulterior sub numele de Almagest, derivat din traducerea arabă al-majisti, adică „cel mai mare” sau „cel mai important”. Textul original grecesc a fost tradus în arabă în secolul al IX-lea, în Bagdad, în timpul califului Al-Ma’mun, un susținător fervent al științelor. Se pare că el a obținut o copie a lucrării după un tratat de pace cu Imperiul Bizantin și a finanțat traducerea ei alături de alte scrieri grecești clasice.
Tabelele Alfonsine, o sursă-cheie pentru astronomii europeni
Secole mai târziu, în orașul spaniol Toledo, această moștenire astronomică a fost preluată și transmisă mai departe. Acolo, evrei, musulmani și creștini au lucrat împreună la traducerea textelor științifice din arabă în latină și în limba vernaculară (castiliana veche).
Figuri precum astronomul evreu Isaac ben Sid și călugărul creștin Gerard din Carmona au jucat un rol esențial în acest proces, chiar dacă uneori au apărut greșeli din cauza neînțelegerilor terminologice sau a lipsei de cunoștințe astronomice.
În secolul al XIII-lea, regele Alfonso al X-lea al Castiliei a susținut continuarea acestor eforturi. Astfel au apărut Tabelele Alfonsine, o colecție extinsă de date astronomice bazată pe observațiile și traducerile realizate în Toledo.
Aceste tabele au devenit o sursă-cheie pentru astronomii europeni timp de secole. Chiar și Nicolaus Copernic, părintele viziunii moderne a Universului, ar fi folosit aceste tabele în lucrările sale.
Un nou studiu prezentat recent scoate din nou în evidență rolul Toledo ca un centru științific crucial, într-o epocă în care știința reunea oameni de religii și culturi diferite.
Istoria acestor texte arată că știința a fost mereu un limbaj comun între oameni, indiferent de epocă, religie sau limbă.
Ştiri video recomandate
