De la idei romane despre libertate până la influențe vikinge asupra conceptului de fericire, Declarația de Independență a Statelor Unite reflectă mii de ani de evoluție a limbajului și a modului în care oamenii au încercat să definească o viață bună în societate, scrie BBC.
Textul, redactat de Thomas Jefferson și adoptat în urmă cu 250 de ani, afirmă că „toți oamenii sunt creați egali” și că aceștia au drepturi inalienabile, printre care „viața, libertatea și căutarea fericirii”.
Thomas Jefferson a urmărit să formuleze idei „clare și ferme”, capabile să convingă coloniile americane să susțină independența față de Marea Britanie. Totodată, el a dorit ca textul să exprime „spiritul și gândirea americană” a epocii.
Deși aceste principii au devenit fundamentale pentru identitatea Statelor Unite, sensul lor continuă să fie dezbătut chiar și astăzi.
„Aceste expresii par să funcționeze permanent în fundalul Americii, ca un fel de software”, explică Michael Ditmore, profesor de engleză la Pepperdine University.
De-a lungul timpului, textul a fost analizat și interpretat și continuă să fie studiat și acum.
Alte cuvinte-cheie au fost analizate și interpretate
Acum, o privire mai atentă asupra originilor acestor cuvinte dezvăluie că nu suntem primii care se întreabă despre semnificația lor.
De la culturile preromane până la vikingi, o gamă extraordinară de civilizații s-au confruntat cu concepte precum „libertate” și „fericire”, și, în acest proces, au inventat cuvintele care au ajuns să declare independența Americii.
Un exemplu este celebra formulă „viață, libertate și căutarea fericirii”.
„Această frază este un exemplu perfect al caracterului mixt al limbii engleze”, explică profesorul Tom Birkett, specialist în engleză veche și limba nordică veche.
Cuvântul „viață” provine din engleza veche, adusă în Insulele Britanice de triburile germanice în jurul anilor 400-500 d.Hr. „Libertate” și „căutare” își au originea în latină, ajungând ulterior în engleză prin intermediul limbii franceze, după cucerirea normandă din 1066.
Același termen apare și în porecla exploratorului viking Leif Erikson, cunoscut ca „Leif cel Norocos”, care ar fi participat la expediții în America de Nord în secolul al XI-lea.
Declarația a fost inspirată de Declarația Drepturilor din Virginia, acolo unde termenul de „fericire” căpătase deja multe semnificații.
În Declarație, urmărirea ei era prezentată ca un drept al omului, unul esențial pentru noile State Unite.
„Documentul a fost atât politic, cât și filosofic, afirmând «poziția separată și egală» a noilor State Unite printre națiunile Pământului, stabilind totodată fundamentele filosofice ale acestei afirmații”, spune Carli Conklin, profesor asociat de drept și democrație constituțională la Universitatea din Missouri, SUA.
Și alte cuvinte din Declarația de Independență ascund povești interesante despre originea lor.
De exemplu, termenul „guvern” apare în pasajul care afirmă că poporul are dreptul să schimbe sau să desființeze un guvern și să creeze unul nou.
Potrivit lingviștilor, cuvântul provine din latină și franceza veche, însă rădăcina sa este grecească. Verbul din care derivă însemna, la origine, „a conduce o navă” sau „a ține cârma”.
Nici titlul documentului nu este întâmplător. Cuvântul „declarație” provine dintr-o rădăcină latină asociată cu ideea de lumină și claritate, având sensul de „a face ceva limpede” sau „a aduce la lumină”.
La 250 de ani de la adoptare, Declarația de Independență continuă să ridice întrebări despre rolul ei, fiind unul dintre cele mai influente texte politice din istorie.
Ştiri video recomandate
