Un nou studiu arată că neanderthalienii târzii din Europa descind, în cea mai mare parte, dintr-un singur grup ancestral, ceea ce indică o schimbare majoră de populație cu mult înainte ca specia să dispară. Potrivit cercetării, această „singură populație” a apărut în sud-vestul Franței acum aproximativ 65.000 de ani și s-a extins apoi pe tot continentul, scrie Greek Reporter.
Studiul, condus de cercetătoarea greacă Charoula M. Fotiadou de la Universitatea din Tubingen, Germania, și publicat în PNAS, se bazează pe ADN mitocondrial nou analizat, provenit de la 10 indivizi neanderthalieni descoperiți în șase situri din Belgia, Franța, Germania și Serbia.
Cercetătorii au comparat acele secvențe cu 49 de probe publicate anterior, pentru a reconstitui modul în care populațiile de neanderthalieni s-au schimbat de-a lungul timpului.
Neanderthalienii din Europa și ascensiunea unei singure populații
Aproape toți neanderthalienii târzii din Europa se încadrau într-o singură linie mitocondrială strâns înrudită. Acest tipar sugerează o înlocuire genetică pe scară largă, în care liniile anterioare s-au estompat, iar un grup ulterior a devenit dominant pe cea mai mare parte a continentului.
Cercetătorii au afirmat că principala diversificare a acestei linii a început acum aproximativ 65.000 de ani. Dovezile indică sud-vestul Franței drept cea mai probabilă zonă de origine, unde o populație mai mică ar fi supraviețuit în condiții climatice dure, înainte de a se extinde din nou pe teritoriul Europei.
Studiul combină dovezi genetice cu înregistrări arheologice pentru a urmări unde au trăit neanderthalienii de-a lungul timpului. Imaginea de ansamblu sugerează că arealul lor s-a restrâns înainte de a se extinde din nou.
Siturile arheologice arată o contracție a prezenței neanderthalienilor începând cu aproximativ 80.000 de ani în urmă, sudul Franței remarcându-se drept un centru-cheie în intervalul 70.000–60.000 de ani în urmă. Ulterior, siturile asociate neanderthalienilor s-au răspândit din nou pe o arie mai largă în vestul Eurasiei.
Cercetătorii spun că acest tipar se potrivește unei explicații climatice. Condițiile reci și uscate din timpul unei perioade glaciare ar fi forțat grupurile de neanderthalieni să se retragă în refugii mai mici.
Unul dintre aceste grupuri pare să se fi extins ulterior, devenind sursa principală a neanderthalienilor târzii din Europa.
Indicii genetice dinaintea extincției
Descoperirile arată, de asemenea, o diversitate genetică în scădere de-a lungul timpului. Neanderthalienii mai vechi din Europa și din regiunea Altai prezentau ramuri mai profunde și mai variate în registrul genetic. Prin contrast, majoritatea neanderthalienilor târzii, din Spania până în Caucaz, se grupau strâns împreună.
Această omogenizare crescândă ar putea reflecta un blocaj populațional (bottleneck), moment în care dimensiunea populației a scăzut, iar diversitatea s-a redus. Cercetătorii au identificat, de asemenea, semne ale unui declin abrupt al dimensiunii efective a liniilor materne ale neanderthalienilor, care a început acum aproximativ 45.000 de ani și a atins un punct minim în jurul a 42.000 de ani în urmă, cu puțin timp înainte de dispariția lor.
Studiul nu rezolvă toate întrebările legate de istoria neanderthalienilor. Se bazează pe ADN mitocondrial, care urmărește doar linia maternă. Cercetătorii au precizat că va fi nevoie de mai mult ADN nuclear pentru a arăta cât de amplă a fost, de fapt, înlocuirea populațională.
Cu toate acestea, lucrarea oferă una dintre cele mai clare imagini de până acum asupra istoriei neanderthalienilor târzii din Europa. Sugerează că ultimul lor capitol a fost modelat de retragere, supraviețuire într-un refugiu restrâns și apoi o expansiune largă dintr-o sursă comună.
Ştiri video recomandate
