În urmă cu doi ani, zoologul Khlur Baiaineh Mukhim a observat un lucru neobișnuit într-un pârâu dintr-o peșteră izolată din statul Meghalaya, situat în nord-estul Indiei. A văzut un pește pe care nu-l mai întâlnise până atunci, cu mreane lungi (structuri asemănătoare mustăților, situate în jurul gurii), o nuanță verzui-gălbuie și, cel mai important: ochi, scrie BBC News.
De obicei, peștii care trăiesc exclusiv în peșteri sunt orbi, ca o adaptare la mediul lipsit de lumină. De aceea, prezența ochilor la acest exemplar i-a atras atenția. Acum, cercetătorii din Meghalaya susțin că este vorba despre o specie complet nouă, adaptată să trăiască atât în mediul subteran, cât și la suprafață – o caracteristică rar întâlnită în rândul peștilor de peșteră.
Descoperirea a fost publicată recent în revista Journal of Fish Biology, una dintre cele mai respectate publicații științifice din domeniu. Noua specie a fost denumită "Schistura densiclava", inspirat de dunga neagră groasă de pe coada sa.
Peștele este considerat endemic (n.r. - Care trăiește numai pe un anumit teritoriu) pentru peștera Krem Mawjymbuin, situată în estul dealurilor Khasi. A fost identificat atât în bazinele adânci de 60 de metri din interiorul peșterii, cât și într-un pârâu aflat la suprafață, în apropiere.
Profesorul Dandadhar Sarma, zoolog și membru al echipei de cercetare, explică faptul că mediul subteran este extrem de ostil – cu temperaturi ce scad până la 18°C și niveluri de oxigen foarte scăzute. Aceste condiții sunt mult sub cele optime pentru supraviețuirea peștilor tropicali.
"Este remarcabil că acest pește poate supraviețui atât în condiții subterane dure, cât și în cele mai prietenoase de la suprafață", a spus Sarma.
"Schistura densiclava" este a șasea specie de pește de peșteră descoperită în Meghalaya în ultimele două-trei decenii, dar singura care demonstrează o astfel de adaptabilitate duală.
Meghalaya este renumit pentru rețeaua sa extinsă de peșteri – unele dintre cele mai complexe din lume. Însă multe dintre cele aproximativ 1.500-1.700 de peșteri formate în calcar și gresie nu au fost explorate, din cauza amplasării lor în regiuni împădurite și greu accesibile.
"Aceste ecosisteme ascund numeroase specii cu trăsături evolutive deosebite, dar rămân în mare parte necunoscute, din lipsa cercetărilor suficiente", adaugă profesorul Sarma.
În ultimii cinci ani, o echipă locală de cercetători, finanțată de guvernul central, a investigat sistematic rețelele subterane din stat pentru a descoperi și documenta noi specii de pești. În 2019, aceeași echipă a descoperit "Neolissochilus pnar", cea mai mare specie de pește de peșteră cunoscută la nivel mondial, în peștera Krem Umladaw din vestul dealurilor Jaintia, într-un bazin adânc, aflat la sute de metri sub pământ.
Mukhim, membru al echipei și explorator cu zeci de expediții în peșteri la activ, consideră că peștii de peșteră prezintă adaptări la fel de uimitoare ca speciile care trăiesc în zonele polare sau în adâncurile oceanice.
"Ecosistemele peșterilor sunt printre cele mai dure medii posibile. Acești pești trăiesc în întuneric absolut, în bazine cu apă puțin adâncă și stagnantă, cu oxigen aproape inexistent, și pot supraviețui luni întregi cu foarte puțină sau deloc hrană", explică el.
Evoluția le-a permis să-și conserve energia renunțând la organele inutile în peșteri, precum ochii și pigmenții colorați, dezvoltând în schimb simțuri mult mai fine ale gustului, mirosului și vibrațiilor, prin organe senzoriale specializate de pe piele.
Hrana lor constă în frunze căzute, organisme marine aduse de inundații și chiar excremente de lilieci. Chiar și în acest mediu extrem, peștii pot trăi până la zece ani și se pot reproduce. Puii se nasc cu vedere – un indiciu al originii lor de la suprafață – însă își pierd vederea pe măsură ce cresc.
Descoperirea acestor pești nu este deloc simplă. Cercetătorii trebuie să coboare în rapel pe sute de metri în adâncurile pământului, să se strecoare prin tuneluri înguste și să traverseze bazine în care trăiesc creaturi necunoscute, în întuneric total.
"Lanterna frontală este singura noastră sursă de lumină", spune Mukhim.
Capturarea peștilor necesită ore întregi de așteptare în poziție ghemuită lângă bazine, până când reușesc să-i prindă rapid cu o plasă, înainte ca aceștia să dispară.
Mukhim, care studiază fauna subterană de peste un deceniu, subliniază că documentarea acestor specii este esențială pentru conservarea lor.
"Odată ce o specie dispare, nu o mai putem readuce niciodată la viață. E dureros să ne gândim că un ecosistem atât de fascinant, aflat chiar sub nasul nostru, a fost atât de puțin studiat. A venit momentul să acordăm mai multă atenție acestor miracole ale naturii care trăiesc în întuneric", a spus acesta.
Ştiri video recomandate
