×
Antena 3 S.A. utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.antena3.ro. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.antena3.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.Antena3.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Fii alături de noi!

O enigmă veche de când lumea. De ce căscăm?

de M.C.   •   12 Aug 2014   •   17:21
O enigmă veche de când lumea. De ce căscăm? 768
O enigmă a comportamentului uman continuă să facă obiectul a numeroase studii. De ce căscăm? Această întrebare rămâne fără răspuns şi după mai bine de două milenii în care diverşi cercetători au încercat să ofere diverse explicaţii.

"Căscatul este cel mai puţin înţeles dintre toate manifestările comportamentale obişnuite" spune Robert Provine, psiholog la Universitatea din Maryland, citat de BBC.

În urmă cu aproape 2.500 de ani, Hipocrate spunea că prin căscat "se eliberează aerul cu toxine, mai ales în timpul febrei". Această idee, sub o formă sau alta, s-a menţinut până în secolul 19, când s-a spus că, de fapt, căscatul oferă un aflux sporit de oxigen, eliberând dioxidul de carbon. Dacă ar fi fost cazul, ar însemna că în funcţie de concentraţiile acestor gaze din aer oamenii ar căsca mai des sau mai rar. Ceea ce nu este adevărat, după cum a demonstrat Provine în cadrul unui experiment.

Numeroase teorii s-au concentrat pe aspectul "contagios" al căscatului. Aproximativ jumătate dintre persoanele care observă un căscat, vor căsca la rândul lor. Astfel, s-a ridicat întrebarea dacă nu ar fi o formă primitivă de comunicare. Răspândindu-se într-un grup, căscatul ar putea fi mecanismul care îi aduce pe toţi la acelaşi nivel de atenţie. Olivier Walusinski, un cercetător francez, afirmă că prin căscat creşte nivelul lichidului cerebro-spinal din jurul creierului, care provoacă o modificare a activităţii neurale.

Cea mai nouă explicaţie, cea oferită de Andrew Gallup, pare să fie una mai bine fundamentată. Căscatul ajută la răcirea creierului şi previne supraîncălzirea acestuia. Miscările violente ale mandibulei stimulează fluxul sangvin, care îndepărtează căldura în exces, iar inhalările adânci aduc aer rece în sinusuri, care răcesc capul, la fel ca aerul condiţionat.

În condiţii normale, 48% dintre subiecţii unui test au simţit nevoia de a căsca, însă acelaşi lucru a fost resimţit doar de 9 procente, după aplicarea unei comprese reci pe frunte. Două femei, care sufereau de "căscat" cronic i s-au adresat lui Gallup, imediat după ce acesta a publicat primele rezultate ale experimentelor sale. Cele două au spus că uneori au accese de căscat ce durează şi până la o oră. Gallup le-a cerut să pună câte un termometru în gură, înainte şi după aceste "atacuri". Şi a descoperit o creştere a temperaturii înainte de începerea "sesiunii" de căscat.

Această explicaţie, cum era şi de aşteptat, a fost respinsă de unii şi îmbrăţişată de alţii. Fie ea şi corectă, rămân însă alte întrebări. De exemplu, de ce cască şi fetuşii, în pântecele matern?

credite ipotecare VreauCredit.ro

Biletul Zilei
Ponturi Pariuri
Case de Pariuri
sati