În timpul unei expediții de căutare a unei faimoase epave, cercetătorii au descoperit ceva neașteptat: modele geometrice remarcabile pe fundul Mării Weddell, în vestul Antarcticii — forme create de pești. Această regiune a fost mult timp ascunsă sub o banchiză groasă, până în iulie 2017, când uriașul aisberg A68 s-a desprins de banchiza Larsen C. Aisbergul avea o suprafață de aproximativ 5.800 km pătraţi — cam cât statul Delaware. Profitând de ocazia de a studia acest teritoriu subacvatic anterior inaccesibil, cercetătorii au organizat Expediția "Weddell Sea 2019", cu două obiective majore: explorarea ecosistemului din partea vestică a Mării Weddell și căutarea epavei navei HMS Endurance, care a fost prinsă și distrusă de gheață în 1915, scrie vineri CNN.
Expediția, desfășurată pe parcursul a 49 de zile, a început în ianuarie 2019 la bordul navei de cercetare polare sud-africane SA Agulhas II. În mod ironic, echipa s-a confruntat cu condiții extreme de gheață marină, similare cu cele care au scufundat Endurance, ceea ce a împiedicat efectuarea căutărilor planificate.
"Gheața marină a fost o provocare uriașă, existând o acumulare densă în zona în care ne îndreptam", a spus Michelle Taylor, lector la Școala de Științe ale Vieții a Universității Essex (Marea Britanie) și coautoare a studiului publicat miercuri în revista Frontiers.
Deși nu au găsit epava, cercetătorii au obținut imagini subacvatice de neprețuit ale vieții din adâncurile înghețate ale Mării Weddell. Vehiculul subacvatic acționat de la distanță, poreclit Lassie, a surprins pe fundul mării o serie de cuiburi dispuse în forme geometrice distincte.
"Peste o mie de cuiburi observate în zonele studiate arată că explorarea lumii noastre este încă în plină desfășurare, iar descoperirile continuă", a declarat autorul principal al studiului, Russ Connelly, cercetător postdoctoral la Universitatea din Essex.
Această descoperire evidențiază diversitatea vieții într-o regiune afectată de schimbările climatice — motiv pentru care cercetătorii solicită protejarea legală a ecosistemului fragil al Mării Weddell. Epava navei HMS Endurance a fost descoperită în cele din urmă în 2022.
Un "cartier" geometric subacvatic
Pe măsură ce Lassie a înaintat deasupra fundului mării, camerele au surprins adâncituri rotunde, netede, lipsite de straturile de plancton în descompunere prezente în alte zone.
"A fost prima dată când vedeam acea zonă, așa că ne așteptam la mistere", a spus Connelly.
Analizând înregistrările video, oamenii de știință au observat pești și larve în interiorul acestor adâncituri. Specia identificată a fost Lindbergichthys nudifrons, cunoscută și ca codul cu înotătoare galbenă, o specie de cod de stâncă prezentă din Peninsula Antarctică până în Georgia de Sud, în Oceanul de Sud.
"Acești pești sunt extremofili — trăiesc în ape reci și la presiuni mari. Ei sapă cuiburi circulare în sedimentele fine, iar masculii păzesc ouăle timp de aproximativ patru luni. Principalele amenințări sunt stelele de mare și viermii prădători, care se hrănesc cu ouă", a explicat Connelly.
Cercetătorii au identificat 1.036 de cuiburi active în cinci locații distincte, organizate în șase tipare diferite: grupuri de cuiburi apropiate sau suprapuse, aranjamente în formă de semilună, linii drepte cu spațiere regulată, forme ovale, modele în formă de U și cuiburi izolate, de obicei mai mari, aflate la periferie.
Aceasta este prima dovadă a unor modele complexe în cuiburile codului cu înotătoare galbenă. Cele mai comune au fost grupurile de cuiburi, reprezentând peste 42% din total.
Cercetătorii cred că aceste aranjamente oferă protecție împotriva prădătorilor, ilustrând teoria "turmei egoiste" — indivizii din centru fiind mai feriți de atacuri. Studiile anterioare arată că masculii de Psittacus aureus apără teritorii de până la 25 cm în jurul cuiburilor, ceea ce le oferă protecție și vecinilor apropiați.
"Când nu există refugii naturale, se pot grupa pentru a obține o protecție colectivă mai mare", a explicat Connelly.
Prădătorii principali sunt viermii panglică (Parborlasia corrugata), nemerteeni care detectează prada prin semnale chimice. Gruparea cuiburilor ar putea crea un "zgomot senzorial" care le îngreunează localizarea unei singure ținte, o adaptare crucială în timpul lungii perioade de incubație.
Cuiburile izolate de la margine ar putea aparține exemplarelor mai mari și mai puternice, capabile să-și apere singure teritoriul.
Protejarea unui ecosistem vulnerabil
Acoperită de gheață mare parte din an, Marea Weddell este dificil de explorat, dar găzduiește o biodiversitate impresionantă — pești, stele de mare, bureți, cefalopode, păsări marine și mamifere.
O altă expediție, în 2021, a descoperit o colonie uriașă de pești de gheață (Neopagetopsis ionah), cu cranii și sânge transparente. Autun Purser, cercetător la Institutul Alfred Wegener din Germania, care a condus studiul din 2021, a explicat că ambele cercetări au beneficiat de camere subacvatice mobile, capabile să surprindă modele extinse de cuiburi.
"Sistemele moderne de camere ne permit să analizăm suprafețe mai mari ale fundului mării decât era posibil înainte. Revenirea în Marea Weddell confirmă că acest comportament de cuibărit este frecvent în ecosistemul înghețat", a explicat Purser.
El sugerează că atât peștii de gheață, cât și codul cu înpotătoare galbenă pot profita de pietrele aduse de aisberguri în deriva lor. Noul studiu a arătat că 14,9% dintre cuiburile active conțineau pietricele în interior sau în jur.
"Pietrele sunt ideale pentru depunerea ouălor — asigură oxigenarea, previn degradarea și oferă o barieră împotriva prădătorilor din nămol. Sedimentele moi formează un mic zid protector în jurul ouălor, consolidând apărarea", a adăugat Purser.
Autorii studiului consideră că aceste rezultate oferă dovezi esențiale despre habitatele de reproducere din Marea Weddell, sprijinind inițiativa de creare a unei Zone Marine Protejate, propusă de Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica.
"Dacă zona va fi desemnată ca arie protejată, aceste ecosisteme fragile vor fi conservate. Este esențial să explorăm și să înțelegem aceste medii unice înainte de a pierde ceva ce nici nu știam că există", a concluzionat Connelly.