Planetologii consideră că Luna s-a format prin agregarea materiei aruncate în spaţiu în urma coliziunii dintre un obiect spaţial de dimensiuni mari, probabil un planetoid şi proto-Pământ, în tinereţea sistemului nostru solar. Detaliile acestui eveniment astronomic rămân însă neclare, existând mai multe teorii paralele care încearcă să explice aceste detalii.
Teoria impactului, care este dezbătută încă din anii '70, susţine că o planetă de dimensiunea lui Marte s-a ciocnit "lent" de Pământ în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Conform acestui scenariu, Luna s-a format din discul de materie rămas în spaţiu, pe orbita terestră, în urma impactului, materie ce ar fi provenit din crusta respectivei planete sau planetoid cu care s-a ciocnit Pământul.
Studiul rocilor selenare a indicat însă faptul că acestea sunt extraordinar de similare din punct de vedere geochimic cu rocile de pe Pământ, ceea ce infirmă teoria "canonică" a impactului cu o altă planetă sau planetoid.
Venus este cu foarte puţin mai mică decât Pământul, dar atmosfera sa este foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96% gaz carbonic şi 3,5% azot. Venus este înconjurată de un văl gros de nori repartizaţi în trei straturi situate la o altitudine între 50 şi 70 km. Unii dintre aceştia provoacă ploi de acid sulfuric.
Pe Venus temperatura este foarte ridicată. De fapt, gazul carbonic acumulat în atmosferă acţionează sub efectul razelor Soarelui ca geamurile unei sere: temperatura la sol ajunge până 460 °C, fiind mai ridicată chiar şi decât pe Mercur, cea mai apropiată planetă faţă de Soare din sistemul nostru solar.
Ştiri video recomandate
