O misiune revoluționară, care a explorat Pluto și obiecte îndepărtate din Sistemul Solar cu un nivel de detaliu fără precedent, s-a trezit după cea mai lungă perioadă de hibernare de până acum. Sonda se află la 9,5 miliarde de kilometri de Pământ, scrie CNN.
Sonda New Horizons a NASA a intrat într-un mod de hibernare planificat pe 7 august 2025 și s-a trezit pe 23 iunie, folosind comenzi stocate în computerul său principal.
Controlorii de zbor ai misiunii, de la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins din Laurel, Maryland, au confirmat că New Horizons este într-o stare foarte bună și este pregătită să transmită un flux de date științifice adunate în timpul hibernării, din zona obiectelor înghețate cunoscută drept Centura Kuiper.
Pluto este cel mai mare dintre miile de corpuri înghețate și stâncoase numite obiecte transneptuniene, sau TNO, care se află în Centura Kuiper, la marginea Sistemului Solar. Acestea sunt rămășițe de la formarea sistemului nostru solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.
În 2015, New Horizons a devenit prima sondă spațială care a făcut un survol detaliat al lui Pluto și al sateliților săi, schimbând felul în care oamenii de știință înțelegeau această planetă pitică înghețată. Sonda a făcut și o examinare de aproape a lui Arrokoth, un obiect transneptunian în formă de om de zăpadă, în 2019.
După aceste momente importante, New Horizons a continuat să exploreze misterioasa Centură Kuiper și scoate la iveală descoperiri surprinzătoare.
O explorare într-o zonă necunoscută
Sonda adună date despre viteza de rotație, orientarea și forma obiectelor înghețate care orbitează în Centura Kuiper.
Măsurătorile oferă indicii despre felul în care se nasc planetele din praf și pietricele, a spus Pontus Brandt, cercetător în cadrul proiectului New Horizons la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins.
„Se pare că există acolo mai multe corpuri pereche, în formă de om de zăpadă, precum Arrokoth, decât se aștepta cineva”, a scris Brandt într-un e-mail. „Sunt astfel de sisteme binare cele mai comune planetesimale și așa s-au format planetele mai mari în sistemul nostru și în alte sisteme stelare? Sunt întrebări foarte profunde la care New Horizons ne poate ajuta să răspundem”.
New Horizons a fotografiat Arrokoth în decembrie 2018 și ianuarie 2019. Foto: NASA
Sonda măsoară și distribuția gazului în heliosfera externă, bula uriașă de protecție formată de fluxul constant de particule eliberate de Soare, cunoscut drept vânt solar.
Între timp, un instrument numit Pluto Energetic Particle Spectrometer Science Investigation măsoară razele cosmice galactice, particule extrem de rapide create atunci când stelele explodează. Aceste particule reprezintă una dintre cele mai mari amenințări pentru activitățile umane din spațiu, a spus Brandt, dar marginea heliosferei acționează ca un scut care protejează Sistemul Solar de 70% dintre ele. Datele transmise de New Horizons ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine cum funcționează acest scut încă misterios, a adăugat el.
Un alt instrument, Venetia Burney Student Dust Counter, a colectat date care au luat prin surprindere echipa New Horizons, a spus Brandt. Cercetătorii se așteptau ca praful să fie abundent în Centura Kuiper, având în vedere numărul mare de obiecte mici de acolo. Dar New Horizons a trecut dincolo de limita cunoscută a Centurii Kuiper și se află încă într-un mediu plin de praf.
„Centura Kuiper ar putea fi pur și simplu mult mai extinsă decât am crezut până acum”, a scris Brandt. „Am bănuiala că abia am zgâriat suprafața a ceea ce înseamnă, de fapt, întregul Sistem Solar. Trebuie să ne amintim că acolo există, probabil, sute de planete pitice neexplorate și mii de obiecte mai mici”.
Telescopul spațial Nancy Grace Roman, care ar urma să fie lansat la sfârșitul lunii august, poate folosi instrumentele sale puternice de observație pentru a vedea ce se află dincolo de Centura Kuiper, a adăugat Brandt.
O serie de hibernări esențiale
Perioadele de hibernare au fost cheia longevității misiunii New Horizons încă de la lansare, în ianuarie 2006, când sonda a pornit în călătoria sa prin Sistemul Solar.
Pluto și Charon, în timpul survolului sondei New Horizons din 2015. Foto: NASA
În timpul acestor perioade de „somn”, New Horizons rămâne într-un mod în mare parte inactiv, dar stabil, în timp ce computerul de zbor monitorizează atent starea sondei și trimite săptămânal un semnal către controlorii misiunii.
„Fiecare raport de stare din această perioadă de hibernare a fost «verde», ceea ce înseamnă că totul a fost în regulă la bordul New Horizons, săptămână de săptămână”, a declarat Alice Bowman, managerul operațiunilor misiunii New Horizons la Laboratorul de Fizică Aplicată.
Între timp, instrumentele continuă să colecteze și să stocheze date, care sunt trimise înapoi pe Pământ după ce New Horizons se trezește.
Hibernările prelungesc durata de viață a sondei și conservă resursele în timpul lungilor perioade de deplasare prin spațiu. New Horizons a hibernat de peste 20 de ori din 2007, uneori timp de câteva zile, alteori chiar luni întregi, potrivit NASA.
New Horizons se află în a doua misiune extinsă, care se încheie în 2029, dar misiunea ar putea continua dacă sonda rămâne în stare bună și poate aduna date științifice valoroase, potrivit lui Becky McCauley Rench, cercetătoare în programul New Horizons la NASA.
Dacă misiunea va continua și după 2029, New Horizons ar putea urma pașii istorici ai sondelor Voyager, deoarece traiectoria actuală o va duce dincolo de heliosferă, în spațiul interstelar.
