Astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale sunt antrenați pentru a face față celor mai grave scenarii posibile, inclusiv abandonarea urgentă a construcției orbitale veche de decenii.
Un scenariu implicând revenirea de pe ISS înainte de termen a devenit realitate joi, 15 ianuarie, când astronauții misiunii Crew 11 au amerizat în Pacific, notează BBC.
NASA a decis să-i aducă mai devreme pe Pământ pe cei patru, după ce unul dintre ei a raportat o urgență medicală care nu putea fi tratată cu resursele limitate ale stației spațiale.
Drept urmare, astronauții Crew 11 au părăsit ISS înainte de finalul planificat al misiunii lor.
O misiune scurtată în mod subit de o problemă medicală
Americanii Mike Fincke și Zena Cardman, japonezul Kimiya Yui și rusul Oleg Platonov au andocat pe ISS în august 2025 pentru o misiune standard de șase luni și jumătate.
Urgența medicală a obligat la scurtarea acestei misiuni și a arătat, încă o dată, că misiunile umane în Cosmos, chiar și pe orbita joasă a Pământului, nu pot fi niciodată considerate o rutină.
„Spațiul înseamnă boală și pericol și este învăluit în întuneric și tăcere”, spunea personajul Star Trek, dr. McCoy, într-o versiune recentă a celebrului serial SF.
Așadar, boală, pericol, întuneric și tăcere. Iar asta, într-o zi bună.
Astronauții sunt pregătiți la sol pentru crize care ar trebui să nu se întâmple niciodată
Imaginați-vă că vă trezește o sirenă care sună continuu, în timp ce sunteți în sacul de dormit, într-o cabină minusculă a stației spațiale. Dezorientat de trezirea bruscă, realizați cu întârziere că oxigenul din incintă este aspirat printr-o gaură în peretele incintei, provocată de impactul cu deșeurile spațiale.
Sau poate că sirena s-a declanșat din cauza amoniacului toxic, infiltrat din rezervoarele stației.
Sau poate că s-a declanșat un incendiu cu propagare rapidă în atmosfera limitată, iar flăcările blochează ușa de evacuare.
Dacă sunteți astronaut în proces de pregătire, e foarte probabil că ați experimentat deja aceste situații de criză - posibil, chiar pe toate simultan – într-un simulator al Stației Spațiale Internaționale aflat la sol.
„Te vor arunca în ape adânci”, punctează Meganne Christian, manager responsabil cu explorarea în cadrul Agenției Spațiale din Marea Britanie, care este în proces de pregătire, ca astronaut de rezervă, pentru Agenția Spațială Europeană, ESA.
„Nu îți vor spune ce se va întâmpla, dacă e vorba de incendii, de scurgeri de amoniac și de tot felul de lucruri. Trebuie doar să te descurci cu ele. Scenariile din simulator sunt concepute ca situații care nu se vor întâmpla niciodată (...) Dar rolul lor este să te pregătească pentru ideea că multe lucruri s-ar putea petrece simultan și trebuie să fii capabil să iei decizii pe loc”, explică ea.
A fi capabil să-ți menții calmul și luciditatea sub presiune este un factor-cheie cheie în procesul selecției astronauților.
„Ne-au întrebat amănunțit despre asta în timpul interviurilor pe care le-am avut cu psihologii și în timpul exercițiilor practice pe care le-am făcut în echipe sau în perechi. Caută oameni care pot rămâne calmi în aceste situații și care sunt adaptabili și rezistenți”, subliniază Meganne Christian.
Supraviețuirea în urma unei crize în spațiul cosmic, studiată încă din anii '60
Încă de când primii oameni au părăsit Pământul și au ajuns în spațiul cosmic, planificatorii misiunilor au încercat să ia în calcul tot ce ar putea merge prost.
În 1966, de exemplu, NASA a însărcinat Rand Corporation să efectueze un studiu de nouă luni privind „planificarea de urgență pentru zborurile spațiale”.
Având în atenție misiuni pe orbită, explorări lunare și chiar misiuni pe Marte, experții au examinat amenințările la adresa vieții, inclusiv urgențele medicale, privarea de oxigen, expunerea la substanțe chimice și radiații.
Ei au recomandat proiectarea de nave spațiale cu mai multe sisteme de rezervă și încorporarea de module pentru a transporta echipajul înapoi pe Pământ în caz de criză. Constatările acelui raport au fost puse la dispoziția programelor Apollo și Naveta Spațială și rămân relevante și astăzi.
Dacă un singur membru al echipajului este bolnav sau rănit, toată echipa revine pe Terra
„Faptul că ai în permanență o navă pregătită să te ducă acasă aproape în orice moment este o regulă de bază, pe care o folosesc toate națiunile care călătoresc în spațiu”, explică Jonathan McDowell, de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge, statul american Massachusetts.
Acest principiu funcționează bine până când nava spațială respectivă devine ea însăși un caz de urgență. Cu o astfel de situație s-a confruntat recent echipajul stației spațiale chineze Tiangong.
În noiembrie 2025, taikonauții au descoperit că hublourile navei lor fuseseră avariate de fragmente de deșeuri spațiale aflate pe orbită.
Drept urmare, responsabilii misiunii chineze s-au văzut nevoiți să trimită o capsulă care să o înlocuiască pe cea avariată.
De asemenea, regula spune că, dacă un singur membru al echipajului este bolnav sau rănit, atunci întregul echipaj al misiunii trebuie să se întoarcă.
Și exact asta s-a întâmplat în cazul Crew 11.
Această evacuare fără precedent a unui echipaj de pe ISS a avut loc într-o manieră ordonată, pe parcursul mai multor zile.
Dar ce se întâmplă atunci când astronauții trebuie să părăsească stația rapid?
Astronaut: Te miști încet, ca să poți să te miști repede
În cartea sa „Înapoi pe Pământ”, astronauta Nicole Stott descrie motto-ul după care trăiesc cei care ajung să trăiască și să muncească în spațiu: „Mergi încet ca să poți să mergi repede”.
„Cu toții am avut situații în viața noastră în care, dacă am fi putut să ne întoarcem (în timp) și să facem lucrurile diferit, nu ne-am fi panicat atât de mult din cauza unui incident, sau nu ne-am fi agitat atât de tare încât să pierdem din vedere care este problema. Nu trebuie să fie totul rapid, trebuie doar să se facă la momentul potrivit și cu viteza corespunzătoare, pentru a ne permite să înțelegem ce se întâmplă și să răspundem eficient”, a explicat ea.
În cuvinte simple, asta înseamnă să reacționăm la alarmă, să evaluăm ce a mers prost, să urmăm lista de verificare și să abordăm problema metodic, ca echipă.
Un incendiu, de exemplu, ar implica localizarea întregului echipaj la bordul ISS, purtarea de dispozitive de respirat, activarea stingătoarelor și sigilarea modulelor.
Capsula de salvare, ultimul refugiu sigur
„Te-ai antrenat atât de mult încât, pur și simplu, știi: 'OK, trebuie să fac imediat aceste lucruri ca răspuns la această alarmă care s-a declanșat'. Sunt lucruri pe care știi că trebuie să le faci imediat pentru a securiza situația, pentru a avea grijă de toți colegii tăi și pentru a te asigura că nimeni nu este lăsat în urmă. Nu-ți faci nicio favoare dacă intri în panică”, a continuat Nicole Stott.
Așadar, la câteva minute după ce s-a declanșat o alarmă, echipajul poate ajunge la capsula de salvare, poate sigila trapa de acces și evalua situația pe ISS.
„Capsula de salvare nu este doar o capsulă de evadare, ci și refugiul tău sigur. De acolo, poți efectua diferite tipuri de proceduri, cum ar fi revenirea (înapoi pe ISS) cu echipament respirator pentru a verifica diferite zone ale stației spațiale, iar dacă descoperi că trebuie să părăsești stația, atunci poți face asta”, spune, la rândul său, Meganne Christian.
În cel mai rău caz, echipajul de pe ISS ar putea fi înapoi pe Pământ în câteva ore.
Izolarea la Polul Sud, o repetiție în vederea izolării pe Marte?
În cazul misiunilor planificate pe Lună și Marte, acest lucru nu va mai fi valabil.
„Vorbim despre cel puțin trei sau patru zile în cazul Lunii, dar când e vorba despre Marte, va trebui să așteptăm doi ani pentru următorul 'autobuz'”, indică Jonathan McDowell.
„Va trebui să accepți un nivel mai mare de risc și să ai cu tine (în misiunea spre Planeta Roșie, n.r.) echipamente și capacități medicale mai extinse, de genul unui modul spitalicesc, nu doar o trusă de prim ajutor. Cred că acest ultim incident cu echipajul ISS va stimula NASA să examineze din nou scenariile de urgență”, adaugă el.
Meganne Christian a experimentat deja cum ar putea fi izolarea pe Marte în timpul celor două misiuni pe care cercetătoarea le-a efectuat la stația științifică Concordia din Antarctica.
Situată pe un platou de gheață lângă Polul Sud, baza franco-italiană este complet izolată iarna, ceea ce face ca orice salvare în caz urgență să fie aproape imposibilă.
„A trebuit să fim foarte autosuficienți, dar aveam un medic în echipaj și un mic spital. De asemenea, aveam o a doua bază în care ne puteam evacua dacă se întâmpla ceva cu stația și făceam o mulțime de simulări pentru a ne asigura că putem ajunge la acea a doua bază în caz de urgență”, a povestit ea.
ISS va fi abandonată în următorii cinci ani
Între timp, având în vedere că ISS urmează să fie abandonată în următorii cinci ani, cercetătorii reexaminează scenariile de salvare spațială.
Au existat situații care au solicitat la maximum resursele fizice și intelectuale și creativitatea oamenilor din spațiu și de la sol. Emblematică în acest sens a fost misiunea Apollo 13, aproape distrusă de explozia unui rezervor de oxigen în drum spre Lună.
Confruntați cu riscul de a muri înghețați și fără aer în nava lor, Jim Lovell, Fred Haise și Jack Swigert, asistați de echipa NASA, au luat o serie de măsuri ingenioase și au făcut o serie de manevre, reușind cu succes un înconjur al astrului nopții, în condiții de izolare radio, înaintea revenirii pe Pământ prin îngustul coridor de reintrare, cu o deschidere de doar câteva grade.
Într-o lucrare de cercetare din 2021, Grant Cates, șef de proiect la Institutul de Siguranță Spațială al Corporației Aerospațiale, o organizație finanțată de guvernul SUA, a evidențiat ceea ce a numit „decalajul de capacitate” al salvării spațiale.
„Avem procedurile necesare pentru a efectua o salvare simplă dacă navele noastre spațiale nu pot să aducă echipajul acasă în siguranță? Am putea să ne gândim la asta ca la nevoia de a apela la o companie de remorcare. Ceea ce încercăm să evităm este o situație în care vom avea o urgență în următorii câțiva ani, dar în care nu avem capacitatea de salvare”, a avertizat acest specialist.
În practică, asta înseamnă să avem întotdeauna la dispoziție la sol o navă spațială gata de plecare – așa cum au avut chinezii cu Tiangong – și adaptoare universale de andocare, ceea ce înseamnă că orice națiune sau companie comercială și-ar putea poate folosi navele spațiale pentru a veni în ajutor.
Ar putea exista chiar și companii dedicate întreținerii capsulelor spațiale pe orbită și furnizării de servicii de depanare.
Specialist: Probabil că pe Marte vom merge cu mai multe nave odată
Cele mai recente cercetări ale lui Grant Cates sunt în parteneriat cu Rand Corporation, care încă studiază problema după 60 de ani.
În ceea ce privește misiunile pe Marte, pentru a îmbunătăți siguranța, Cates are în vedere trimiterea unei flote de nave spațiale.
„Așa au călătorit prin lume, pe oceane, marii exploratori. Nu mergeau, de obicei, cu o singură navă, ci cu mai multe nave, astfel încât, dacă o navă avea o problemă, să poată transfera oamenii și proviziile către celelalte nave rămase și să continue misiunea”, a subliniat el.
Însă riscurile cresc mai repede decât poate industria să furnizeze capacități de salvare.
În următoarele săptămâni, NASA intenționează să lanseze misiunea Artemis II. Aceasta va duce astronauții dincolo de Lună pentru prima dată din 1972.
Nava spațială are o singură capsulă, nu există nicio rezervă pregătită la sol și, odată ce a ieșit de pe orbita Pământului, nu există un plan potențial de evacuare.
Dacă ceva nu merge bine pentru astronauți, vor fi doar ei, centrul de control al misiunii și întunericul și liniștea spațiului.
Ştiri video recomandate
