Regiunile cunoscute sub numele de „zone albastre” sunt zone reale în care oamenii trăiesc mai mult și au șanse mult mai mari să ajungă la 100 de ani, potrivit unui nou studiu, relatează Euronews.
De ce tind oamenii să trăiască mai mult în anumite locuri? Este o întrebare pe care cercetătorii o studiază de zeci de ani.
Așa-numitele „zone albastre” sunt regiuni în care oamenii au o longevitate neobișnuit de mare și unde există o concentrație disproporționat de ridicată de nonagenari și centenari.
Termenul a fost introdus în urmă cu aproape 20 de ani, însă în ultimii ani validitatea acestor afirmații a fost contestată. Criticii au pus sub semnul întrebării acuratețea vârstelor raportate, susținând că vârstele excepțional de înaintate ale locuitorilor din „zonele albastre” sunt rezultatul unor evidențe deficitare sau al unor erori administrative.
Acum, o nouă cercetare a reanalizat datele și a confirmat că unele dintre regiunile cunoscute drept „zone albastre” sunt autentice.
Studiul, publicat în revista The Gerontologist, arată că aceste zone nu sunt caracterizate doar de un număr neobișnuit de mare de persoane în vârstă, ci și de starea de sănătate și vigoarea remarcabile pe care multe dintre ele le păstrează la vârste înaintate.
„Afirmațiile extraordinare legate de longevitate necesită dovezi extraordinare”, a declarat Steven N. Austad, coautor al studiului și director științific al American Federation for Aging Research.
Potrivit autorilor, pentru a fi desemnată zonă albastră, o regiune trebuie să fie clar definită geografic, să fi avut o concentrație excepțional de mare de persoane care au trăit cel puțin 90 de ani în ultimii 150 de ani și să dispună de documente care să permită verificarea certificatelor de naștere și deces.
Menținerea unei stări bune de sănătate pe termen lung este, de asemenea, un element esențial, mai ales într-un context în care, în multe părți ale lumii, bolile asociate vârstei înaintate par să apară tot mai devreme.
Deși genetica poate juca un rol, cercetările indică tot mai clar stilul de viață, alimentația, activitatea fizică și relațiile sociale ca factori centrali ai unei vieți lungi, cu rate scăzute de boli cronice.
„Considerăm că validarea zonelor albastre este importantă, deoarece există lecții valoroase de învățat și surse de inspirație în stilurile de viață care favorizează o viață lungă și sănătoasă”, au scris cercetătorii. „Documentarea dispariției zonelor albastre poate fi la fel de instructivă în privința factorilor de stil de viață asociați cu o sănătate precară la vârste înaintate”.
Noua analiză confirmă două regiuni geografice în care verificarea vârstelor susține statutul de zonă albastră. De asemenea, reanalizează alte două zone care îndeplineau cândva criteriile, dar care nu mai pot fi clasificate astfel.
Ce „zone albastre” sunt confirmate de știință?
Sardinia, Italia
Zona albastră din Sardinia se întinde pe șase sate din partea est-centrală a insulei, într-o regiune numită Ogliastra.
Aici, procentul centenarilor născuți între 1880 și 1900 a fost de aproximativ cinci ori mai mare decât în restul Europei și de trei ori mai mare decât media Sardiniei. Această proporție a crescut chiar și după analiza inițială.
La nivel global, mai multe femei decât bărbați ajung la 100 de ani, însă în această zonă a Sardiniei proporțiile sunt aproape egale.
Cercetătorii au verificat vârstele tuturor persoanelor de peste 90 de ani prin compararea arhivelor civile și ecleziastice și prin reconstruirea arborilor genealogici, pentru a exclude erorile sau confuziile de identitate.
Ikaria, Grecia
Ikaria este o mică insulă grecească din Marea Egee, cu o populație de aproximativ 8.000 de locuitori.
Când a fost identificată pentru prima dată ca zonă albastră, în 2009, procentul locuitorilor de 90 de ani sau mai mult era de circa trei ori mai mare decât media națională, iar studiile au confirmat un număr neobișnuit de mare de nonagenari și centenari.
Zone albastre care nu mai sunt
Okinawa, Japonia
În 1976, insula japoneză era raportată ca având un procent de centenari de șapte ori mai mare decât restul țării.
Însă populația din Okinawa, confirmată în 1999 ca fiind cea mai longevivă din lume, nu mai îndeplinește criteriile unei zone albastre, au constatat cercetătorii.
Doar generațiile născute înainte de 1940 mai respectă criteriile; până în 2006, rata centenarilor scăzuse la doar aproximativ dublul mediei Japoniei.
Potrivit studiului, războaiele și occidentalizarea accelerată, asociată în mare parte cu prezența militară americană de lungă durată pe insulă, au erodat sănătatea locuitorilor.
Nicoya, Costa Rica
Nicoya este o altă zonă albastră aflată în declin. Aceasta a fost definită inițial de bărbați născuți înainte de 1930, dintre care mulți au ajuns la 100 de ani. Cei născuți ulterior au șanse mai mici de a deveni centenari, din motive încă neclare.
Zona albastră Nicoya cuprinde cinci cantoane vecine – Santa Cruz, Carrillo, Nicoya, Nandayure și Hojancha – în nordul peninsulei Nicoya.
Până în 2010, analizele au arătat că zona originală s-a redus la aproximativ un sfert din dimensiunea inițială, în timp ce o nouă zonă de longevitate excepțională a apărut în trei provincii din nordul Costa Ricăi, aproape de granița cu Nicaragua.
Trăsături comune și noi zone albastre
Un element comun al celor patru zone albastre clasice este izolarea, arată studiul. Sardinia, Ikaria și Okinawa sunt insule sau părți extinse ale unor insule, iar Nicoya se află pe o peninsulă care, până de curând, era greu accesibilă.
Această izolare relativă a permis dezvoltarea unor limbi sau dialecte proprii, precum și a unei posibile unicități culturale și genetice.
Cercetătorii nu doar că au observat cum unele dintre aceste zone se restrâng, dar au identificat și apariția unor noi zone albastre.
Regiuni candidate din Olanda, China și insula caraibiană Martinica sunt în prezent în curs de validare, înainte de a putea fi acceptate pe scară largă drept noi zone albastre moderne.
Ştiri video recomandate
