„E ca și cum ai încerca să crești un copac într-un cuptor”: Mineritul de aur usucă Amazonul și îl împinge tot mai aproape de moarte

Mineritul de aur în Amazon extrage atât de multă apă din sol încât acesta devine prea fierbinte și uscat pentru ca puieții să mai poată supraviețui, arată un nou studiu alarmant, citat de Live Science. 

Cercetătorii au descoperit că mineritul prin aspirație nu doar degradează solul, ci și elimină umezeala și captează căldura, creând condiții extreme în care nici măcar puieții nu pot prinde rădăcini.

„Este ca și cum ai încerca să crești un copac într-un cuptor”, a declarat Josh West, coautor al studiului și profesor de științe ale Pământului și studii de mediu la USC Dornsife College.

La scară largă, mineritul de aur este responsabil pentru aproape 10% din defrișările din Amazon — și proporția este în creștere. Potrivit Amazon Mining Watch, suprafața folosită pentru extragerea aurului s-a dublat din 2018, pe fondul creșterii prețului aurului. În 2023, aproximativ 13.000 km² din pădurea tropicală au fost afectați de activități miniere.

Temperaturi de până la 60°C

Consecințele sunt devastatoare: temperaturi la nivelul solului de până la 60°C și mai mulți metri de nisip uscat fac ca regenerarea naturală să fie aproape imposibilă — cu excepția zonelor apropiate de surse de apă.

Într-un studiu publicat pe 2 iunie în Communications Earth & Environment, cercetătorii au căutat să afle de ce arborii nu reușesc să crească în fostele zone miniere. Ei au analizat două situri abandonate din regiunea Madre de Dios, în sud-estul Peru-ului, unde exploatările erau conduse în mare parte de mineri artizanali.

Aceștia folosesc draghe care necesită volume mari de apă pentru a aspira sedimentele și nisipul de pe fundul râurilor, în căutarea particulelor de aur. Efectul acestor „tunuri de apă”, cum le numește autoarea principală Abra Atwood de la Woodwell Climate Research Center, este distrugerea completă a stratului superior de sol — bogat în argilă și nutrienți. Peisajul devine o rețea de bazine uscate, unele cât un teren de fotbal, înconjurate de movile de nisip înalte de până la 7 metri.

Folosind imagistică termală, analize de rezistență electrică și măsurători ale proprietăților solului, cercetătorii au descoperit că deșeurile miniere funcționează ca o sită: permit apei să se infiltreze rapid, de aproape 200 de ori mai repede decât în pădurea virgină (15 metri/zi față de 0,074 metri/zi). Solul rămâne astfel lipsit de umezeală și încălzit excesiv de soarele nemilos, fără umbra arborilor defrișați. În aceste condiții, puieții plantați „pur și simplu mor”, a declarat Atwood pentru Live Science.

Există însă o rază de speranță: zonele aflate lângă marginea bazinelor uscate sau în depresiuni rețin mai bine umezeala și căldura, ceea ce favorizează regenerarea naturală.

Peste 950 km² au fost distruși

Pentru a înțelege amploarea distrugerii, echipa a constatat că între 1980 și 2017, mineritul la scară mică a distrus peste 950 km² de pădure tropicală în această regiune — o suprafață de peste șapte ori mai mare decât orașul San Francisco. Iar activitatea continuă să crească, punând în pericol biodiversitatea și teritoriile indigene.

„Peisajul rezultat în zonele afectate de mineritul prin aspirație oferă foarte puține servicii ecosistemice în afară de extragerea aurului”, a avertizat Atwood. „Pierderea habitatului va afecta grav biodiversitatea pe termen lung.”

Cercetătorii propun acum soluții concrete pentru refacerea zonelor distruse: umplerea iazurilor de exploatare pentru a readuce solul la nivel, ceea ce ar apropia rădăcinile de apa subterană și ar stimula reținerea umidității. Apoi, ar trebui refăcut stratul superior de sol.

Totuși, Atwood avertizează că astfel de măsuri implică costuri financiare, logistice și chiar politice uriașe. Mineritul ilegal de aur afectează multe regiuni ale Amazonului, inclusiv Peru, Brazilia, Surinam și Guyana.

„Mesajul nostru este să ne concentrăm pe sursele naturale de apă pentru a da cele mai mari șanse de succes inițiativelor de reîmpădurire. Pentru a rezolva o problemă de această magnitudine, e nevoie de soluții la scară mare, chiar dacă sunt costisitoare.”

„Există un singur Amazon. Este un sistem viu, unic în lume. Dacă îl pierdem, pierdem ceva de neînlocuit”, a concluzionat profesorul West.