Undeva în largul coastei orașului Kușadası, o stațiune din vestul Turciei, un Airbus A300 lung de 54 de metri se află pe fundul mării din iunie 2016. Nimeni nu s-a prăbușit cu el. Oficialii locali l-au scufundat intenționat. Poate părea ciudat, însă face parte dintr-un tipar urmărit de cercetători de ani întregi.
Potrivit unui studiu din 2022 despre proiectele turcești de transformare a epavelor în recife, realizat de cercetătorii în domeniul pescuitului Aytaç Özgül și Altan Lök, scufundarea vehiculelor scoase din uz pentru a crea locuri de scufundări a devenit o strategie consacrată de-a lungul coastelor Turciei, iar Airbusul din Kușadası este unul dintre cele mai spectaculoase exemple, transmite The Economic Times.
› Vezi galeria foto ‹
De ce să scufunzi un avion perfect funcțional?
Turcia mai scufundase avioane de dimensiuni mai mici, însă niciunul nu avusese o asemenea amploare. Guvernul provinciei Aydın a cumpărat Airbusul A300 scos din uz pentru aproximativ 270.000 de lire turcești, echivalentul a circa 100.000 de dolari la acea vreme.
A fost nevoie de mai mult de două ore pentru ca avionul să ajungă la aproximativ 23 de metri sub apă, în timp ce mulțimi de oameni se adunaseră pe bărcile din apropiere pentru a urmări operațiunea.
La momentul respectiv, era unul dintre cele mai mari avioane scufundate intenționat pentru a fi transformat într-un recif artificial.
Özlem Çerçioğlu, primarul de atunci al provinciei Aydın, urmărea două obiective prin acest proiect: transformarea orașului Kușadası într-o destinație turistică specializată în activități de scufundare și conservarea vieții marine din zonă.
Ambele obiective pornesc de la aceeași idee: o epavă amplasată strategic poate atrage scafandrii departe de zonele naturale sensibile, oferind în același timp economiei locale o nouă atracție turistică.
Strategia tot mai extinsă a Turciei privind recifele artificiale
Cercetările lui Özgül și Lök arată că scufundările sunt foarte populare în Turcia, însă multe dintre cele mai interesante zone subacvatice ale țării sunt inaccesibile publicului, deoarece se află în zone arheologice, militare sau în rezervații naturale protejate.
Acest lucru lasă un gol pentru scafandrii care caută locuri legale și interesante de explorat.
Cercetătorii au descoperit că recifele artificiale, inclusiv vehiculele scufundate, au fost folosite din ce în ce mai mult pentru a umple acest gol și pentru a crea noi puncte de scufundare de-a lungul coastelor Turciei.
Ce se întâmplă, de fapt, cu un avion scufundat
Totuși, simpla aruncare a unui avion în apă nu îl transformă automat într-un recif.
Unul dintre primele studii pe această temă a fost realizat la Eilat, în Israel, pe coasta Mării Roșii, unde autoritățile încercaseră deja să creeze astfel de structuri artificiale.
Într-o lucrare publicată în 1998 în revista Ambio, cercetătorul marin Dan Wilhelmsson și colegii săi au analizat modul în care funcționau aceste situri artificiale ca destinații pentru scufundări.
Însă felul în care o epavă precum Airbusul din Kușadası influențează ecologia locală depinde de condițiile apei, de curenți și de perioada în care aceasta rămâne nederanjată.
Acestea sunt principii pe care cercetătorii din Eilat le-au stabilit ca observații generale și nu concluzii trase direct în cazul sitului din Kușadası, care nici măcar nu exista până aproape două decenii mai târziu.
Preferă scafandrii, de fapt, aceste epave?
Toate aceste studii nu au fost lipsite de critici.
Un studiu mai recent, publicat în Science of the Total Environment și realizat de Louise Firth și colegii săi, a analizat preferințele unor scafandri recreaționali. Cercetarea a arătat că majoritatea acestora preferau în continuare scufundările în situri naturale, nu în cele artificiale.
Doar 49% dintre participanți au considerat recifele artificiale importante sau destul de importante pentru ei.
Această concluzie complică logica turistică din spatele unor proiecte precum cel din Kușadası: o epavă artificială poate atrage scafandri și poate genera publicitate, dar nu este neapărat ceea ce majoritatea scafandrilor ar alege dacă ar avea posibilitatea să opteze pentru un sit natural.
Printre cei care considerau că siturile artificiale merită vizitate, aprecierea epavelor în sine s-a dovedit a fi cel mai frecvent motiv.
Avioanele și navele scufundate pe fundul mării nu înlocuiesc recifele de corali.
O atracție turistică ieftină și spectaculoasă
Pentru regiunile de coastă, găsirea unor noi modalități de a readuce turiștii poate fi dificilă.
Reciful artificial creat dintr-un avion scos din uz a fost considerabil mai ieftin decât construirea unei noi atracții de la zero și a oferit, în același timp, o poveste spectaculoasă, care a ajuns mult dincolo de granițele Turciei.
De ce contează și astăzi pentru călători
Pentru călătorii care iau în calcul destinații pentru scufundări, Airbusul din Kușadası este un exemplu că unele dintre cele mai cunoscute locuri de scufundare nu sunt deloc naturale.
Sunt vehicule vechi cărora li s-a oferit o a doua viață.
Scafandrii de astăzi nu privesc doar un avion. Ei văd ani întregi de transformări lente, câte un ciriped și câte un pește la un moment dat, în locul în care oficialii au amplasat avionul în 2016.
Uneori, asta înseamnă să găsești o nouă întrebuințare, cât se poate de neobișnuită, pentru ceva vechi - la 23 de metri sub valuri.
