Criza sanitara actuala este diferita de crizele sanitare anterioare (1348 sau 1918-1919) intre altele pentru ca economiile nationale sunt integrate global iar transporturile, comunicatiile, deplasarile fac aproape imposibilă izolarea, pe un anumit territoriu, a unei epidemii de acest gen. Din acest motiv, efectele economice negative ale crizei coronavirusului sunt enorme iar riscul amplificarii lor tot mai mare. Este clar, de aceea, ca dimensiunea acestei crize economice vor depăsi dimensiunile crizei economice din perioada 2008-2009.
Criza actuală se prefigurează atat sub forma unei crize a ofertei – determinată de reducerea masivă a activitătilor industriale si economice, in general, dar si sub forma unei crize a cererii – determinată de reducerea veniturilor celor mai multe familii (somaj tehnic, etc). Este ciclul clasic al recesiunii. Iar, pe de altă parte, se manifestă o formă de paralizie economică determinată de blocarea fluxurilor trans-frontaliere.
Efectele sunt catastrofale pentru tările care se bazează pe exporturi de materii prime, gen petrol. La fel pentru tările care se bazează pe industria turismului. Suferă peste tot cei care se ridicaseră la nivelul clasei de mijloc. Sunt afectate si marile corporatii multinationale dar unele dintre ele reusesc să se adapteze.
Ceea ce este spectaculos – STATUL este solicitat insistent sa actioneze in domeniul economic. Sunt lăsate deoparte teoriile care cereau ca statul sa nu se implice in domeniul economic si se cere fie actiune monetară (vezi deciziile Băncii Centrale Europene sau ale FED) fie injectii monetare ale băncilor nationale (vom vedea in timp efectul datoriei publice si private a statelor).
Continuarea, pe adriannastase.ro.
