Nadia Comâneci va împlini sâmbătă 50 de ani şi, cu această ocazie, a acordat cotidianului austriac Die Presse un interviu. Prima gimnastă din istorie care a primit nota 10, la Jocurile Olimpice din 1976, de la Montreal, a declarat că, în ciuda vârstei, se simte la fel de tânără şi a rememorat câteva evenimente importante din viaţa şi cariera sa.
„La 20 de ani mă gândeam că la 40 voi fi bătrână, iar acum împlinesc 50 şi mă simt în continuare tânără. Îmi pun doar întrebarea: oare când o să încep să mă simt altfel?”, a spus Nadia pentru Die Presse, citat de Agerpres.
Momentul Montreal nu putea fi ocolit într-o astfel de discuţie: „Iulie 1976 este un moment de neuitat pentru mine. În viaţa unui om există foarte puţine lucruri de care îşi poate aminti zilnic. Pentru mine, Montrealul este un astfel de moment. Este atât de prezent în mintea mea încât îmi pot aminti încă toate detaliile. În urmă cu câteva săptămâni l-am întâlnit pe directorul firmei responsabile cu aparatele de marcaj care mi-a spus că de la Montreal încoace de fiecare dată când fost prezent la vreun concurs i-a întrebat pe organizatori dacă o să vină şi Comăneci, ca să ştie dacă să aducă şi aparatele care afişează nota 10”.
Jurnaliştii austrieci au întrebat-o pe Nadia cum suporta antrenamentele stricte la care trebuia să facă faţă. „Am avut mereu motivaţia de a ajunge undeva departe şi pentru asta am ştiut că trebuie să fac multe. Nu m-am plâns niciodată de greutatea sau stricteţea antrenamentelor”, a explicat fost gimnastă.
Episodul fugii sale din România, în noiembrie 1989, a fost de asemenea discutat. „Nu am găsit nici până astăzi o explicaţie cu privire la fuga mea şi nici nu vreau să găsesc. A fost pură intuiţie, un instinct pe care l-am urmat. Aşa s-a întâmplat şi a fost bine şi corect”, a spus Nadia, care tocmai ajunsese în Statele Unite atunci când au avut loc căderea şi executia lui Nicolae Ceauşescu.
„Deodată eram în America şi trebuia să decid singură. A fost cu adevărat foarte dificil. În România eram supravegheaţi şi nu puteam decide, totul era prescris. Acum trebuia să învăţ să iau decizii, să mă gândesc. Era minunat, dar foarte greu să mă obişnuiesc cu acest lucru”, îşi aminteşte fosta gimnastă începutul perioadei petrecute peste Ocean.
Nadia a aşteptat până la 44 de ani pentru a face un copil, iar acum consideră că fiul său este cea mai mare realizare a vieţii sale: „Nu mi-am făcut niciodată probleme că aş fi prea bătrână pentru a face un copil. Ştiu că Dylan este cea mai mare realizare a mea. Da, la Montreal am scris istorie, dar cu un copil este vorba despre altceva, despre iubire şi căldură. Cu un copil înveţi ceva în fiecare zi, afli cum să ai răbdare şi cum să-l înveţi valorile esenţiale ale vieţii precum respectul pentru cei din jurul lui”.
