Mai mulţi componenţi ai naţionalei Algeriei din anii '80 au cerut începerea unei anchete pentru a afla tot ceea ce s-a întâmplat în perioada în care erau fotbalişti activi şi erau dopaţi fără ştirea lor, motiv pentru care acum au copii cu deizabilităţi.
Naţionala Algeriei a participat la două ediţii ale Cupei Mondiale în perioada amintită, în Spania (1982) şi în Mexic (1986), lăsând de fiecare dată o impresie foarte bună. Însă succesul a fost plătit scump.
„Ne-am hotărât să facem public acest caz deoarece am descoperit că sunt nu mai puţin de şapte foşti internaţionali care au copii cu handicap. Avem mari îndoieli în privinţa efectului medicamentelor pe care le ingeram în timpul stagiilor de pregătire. Vrem doar să iasă la iveală adevărul”, a declarat fostul fundaş Mohamed Chaib, citat de Mediafax.
Una dintre fiicele lui Chaib a decedat în 2005, la numai 18 ani, din cauza unei distrofii musculare, iar celelalte două fete ale fostului jucător au şi ele probleme de sănătate.
Mohamed Kaci Said, mijlocaş în naţionala Algeriei în acea perioadă, are o fiică de 26 de ani care este handicapată mintal: „Viaţa mea este un infern. Eu şi soţia mea am fost supuşi unor examene, în urma cărora incompatibilitatea genetică a fost exclusă”.
Fostul atacant Djamel Menad consideră că toate aceste cazuri nu pot fi o simplă coincidenţă: „Ne întrebăm dacă medicii sovietici pe care îi avea atunci nu cumva ne dădeau substanţe dopante, periculoase pentru sănătatea noastră. Mulţi dintre noi au copii cu handicap. Nu poate fi o coincidenţă, vrem să se facă lumină”.
Tej Bensaloua, Mehdi Cerbah, Abdelkader Tlemcani şi Salah Larbes se află în aceeaşi situaţie şi sunt primii care au povestit despre calvarul prin care trec.
„A fost un medic rus care ne dădea nişte pastile galbene, cu formă ciudată. Ne spunea că sunt simple vitamine, iar noi am avut încredere”, a povestit Mohamed Kaci Said.
În anii '80, naţionala Algeriei a fost condusă de mai mulţi tehnicieni locali, dar şi de doi străini, veniţi din Uniunea Sovietică şi Iugoslavia, Guenadi Rogov şi Zdravko Rajkov. După căderea Zidului Berlinului, mai multe dovezi ale dopajului folosit de sportivii din blocul comunist, în special cei din RDG, au ieşit la iveală. Însă cei doi antrenori amintiţi mai sus au încetat din viaţă şi nu mai pot explica ceea ce s-a întâmplat.
Sunt însă şi voci care consideră că nu dopajul este cauza pentru care copiii celor şapte foşti fotbalişti algerieni s-au născut cu dizabilităţi.
„Nu există dovezi concrete”, spune Ali Fergani, căpitanul Algeriei la Cupa Mondială din 1986, care este susţinut de Rabah Saadane, antrenorul echipei naţionale în Mexic: „Eu nu am lucrat cu ruşii”.
