Adevărata Românie nu e neapărat cea din albumele de prezentare, ci cuprinde toată gama de "românisme" cu care ne confruntăm zilnic, fie că ne place sau nu acest lucru. Antena3.ro a întocmit un clasament al adevăratelor minuni din România modernă, pornind de la frecvenţa cu care le întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi. Minunea a doua, MANEAUA.
?Mie-mi place maneaua şi dansul, dansul din buric,
Cât despre rock, bă fratili meu, eu nu-nţeleg nimic.? (Timpuri Noi)
Ne place să spunem că ascultăm muzică de calitate. Consumăm muzică zilnic, în maşină, la radio, la tv, până şi în reclame. De cele mai multe ori, ascultăm involuntar. Mergem la petreceri, la nunţi, în excursii. Pe litoral, zeci de terase. Din toate urlă manelele, într-un melanj odios şi sufocant. Pielea ţi se zbărceşte pe spate. ?Cum? Nu-ţi plac manelele? Nu cred, nu se poate să nu te unduieşti măcar o dată pe ritm. Poate nu-ţi place muzica, dar ascultă veeeersurileeee!? La nunţile consacrate, asculţi maneaua de la străzi distanţă; o noapte întreagă ? un ritm unic.
MANEÁ, manele, s.f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă şi tărăgănată. ? Din turcescul ?manì?. (Sursa: DEX '98)
Muzicanţii din Mehterhanea (sau Meterhanea, fanfara sultanului şi de la curtea domnitorilor români) interpretau uneori manele instrumentale. Me[h]terhaneaua din Ţările Române a fost descrisă de cărturarul turc Evlia Celebi în 1652 şi de istoricul austriac Franz Joseph Sulzer în 1776. Manelele strict instrumentale erau însă o excepţie. ?Era o maneá de cele vechi turceşti, lungă, tărăgănată, în care numai un ah! ţinea o jumătate de oră? (Nicolae Gane, 1886). Şi Alexandru Odobescu menţiona ?tonul lenos al manelelor orientale? şi despre ?răsunetul manelelor şi al stihurilor fanarioticesci?. Costachi Negruzzi (?Deşert pline pahare, apoi încep să cînt vr?o manea şi sunt tot beat?) sau I.L. Caragiale (?Pe drum, l-a-ngrijit căpitanul ca un frate, ziua şi noaptea, cîntîndu-i din gură şi cu tanbura manele turceşti?).
Maneaua, expresie a inculturii
Ce ascultăm astăzi din maşinile unor participanţi la trafic ? de pildă ? este departe de conceptul original de manea. În anii 80, în România a pătruns un gen sârbesc de manea mai rigidă, deosebit de maneaua voluptuoasă turcească. După aproape trei decenii, maneaua autohtonă s-a transformat şi are ca fond câteva acorduri simple; peste ele, într-o gramatică în colaps, interpretul aclamă sau îngână despre dor şi amor, mormane de bani (statut financiar), duşmaniiiii, familie, calităţi fizice ale interpretului şi ale femeilor ?care le-a avut?, gelozie, conflicte, sex. Totul despre nevoile primare şi satisfacerea acestora, în măsura posibilităţilor.
Valorile sociale se traduc în numărul de telefoane mobile, maşina (maşinile) bengoase, femeile (cât mai multe şi mai obediente), grosimea portofelului sau a contului din bancă, un nivel de cultură ce tinde spre zero. Copiii noştri ştiu deja de la televizor şi de pe stradă că nu-ţi trebuie carte ca să izbândeşti în viaţă, trebuie să fii doar şmecher; aprofundează ideea cu fiecare manea pe care o ascultă. La şcoală prea puţine lucruri îi atrag, programa greoaie nu oferă o alternativă simplistă precum maneaua. ?Nu toată lumea poate să asculte Bach, Mozart şi să citească Schopenhauer şi Kant?, spune un fan manea. ?Asta e hrana sufletului nostru, ce e aşa de greu de înţeles??
Din păcate, uităm că pentru a ne hrăni sufletele avem acces la resurse inepuizabile de cultură autohtonă; referindu-ne strict la muzică, Goran Bregovic ? spre deosebire de noi ? a fost capabil să se folosească de comori ale muzicii noastre populare, pe care românii au dansat veri la rând. Muzica lăutărească originală este de asemenea o parte frumoasă a tradiţiei ţigăneşti, de aici şi de aiurea. Între manea şi lăutărească, prăpastia este imensă. Faceţi diferenţa între Fărămiţă Lambru, Romica Puceanu, fraţii Gore, Ilie Udilă, Dona Dumitru Siminică, Toni Iordache, fanfarele din satul Zece Prăjini, Taraful din Clejani şiiiiiiii duşmanii şi baştanii şi merţanii manelelor ce răsună la colţ de stradă. Poate că muzica manelelor de consum actuale sună bine, dar este la fel de adevărat că ?textul le strică":
Fetele din România îndrăgesc manelăria şi le place şmecheria / Blonde, brune sau roşcate vrem să le avem pe toate zi de zi, noapte de noapte / Şi dacă te trezeşti un pic ele-ţi dansează din buric / Şi te săruta şi-ţi zâmbesc o noapte întreagă... Refren: Fetele se, aha, de ce / Doar de plăcere fetele se... / Când ai avere şi te fac să te simţi iubit / Fetele se, aha, de ce / Doar de plăcere fetele se... / Când ai avere şi-atunci poţi să mori fericit, fericit, fericit... (Costi Ioniţă şi Liviu Guţă, ?cover" după ?Asereje" - Las Ketchup).
Manea sârbească
Manea turcească
Ce ar fi dacă oamenii ar scoate boxele pe geam şi ar da staţia la maximum... cu Pavarotti? Maneaua, această minune a lumii noastre mici, se situează pe locul 2 în topul celor şapte minuni ale României moderne.
Antena3.ro
