Pe 20 iunie 1942, unul dintre gardienii SS care păzeau ieșirea din lagărul Auschwitz s-a trezit înfața mașinei lui Rudolph Höss, comandantul lagărului. În mașină se aflau patru ofițeri SSînarmați; unul dintre aceștia, în uniformă de sublocotenent, țipa nervos la el „Treziți-vă,viermilor! Deschideți sau vă tai!” Gardianul, speriat, a deschis imediat poarta pentru a lăsamașina să treacă. Însă dacă ar fi privit mai cu atenție, ar fi observat că cei patru SS-iști erau la felde speriați ca el, transpirați și albi la față de frică. Căci nu erau ofițeri SS, ci patru prizonieripolonezi care reușiseră să pună mâna pe câteva uniforme și mașina lui Höss. Planul, conceput deKazimierz Piechowski, i-a transformat în oameni liberi, iar evadarea lor îndrăzneață i-a făcutfaimoși. Aceasta este povestea lor, spusă de însuși Piechowski.
Cercetașii polonezi, uciși imediat după invazia germană
Piechowski a copilărit în orașul polonez Tczew; a avut o copilărie liniștită, frumoasă, lipsită degreutăți. La vârsta de zece ani a devenit cercetaș, înscriindu-se în mișcarea de tineret care sebucura de mult succes în noul stat polonez născut după război. „Am devenit cercetaș pentru căeram patriot”, spune el. „Când m-am întors acasă, mama plângea puțin și mi-a spus «Sunt atât debucuroasă că ești pe calea cea bună.»”
Însă această alegere făcută la tinerețe avea să-i facă probleme nouă ani mai târziu, în 1939. Dupăce au invadat Polonia, naziștii au desființat mișcarea cercetașilor, văzând în ea un simbol alnaționalismului și o potențială sursă de revoltă. „Aveam 19 ani când a izbucnit războiul. La patruzile după ce Germania a declarat război, nemții au ajuns în Tczew și au început să-i împuște pecercetași.” Între cei adunați pe străzile orașului și împușcați se numărau și prietenii din copilărieai lui Piechowski. Îngrozit, acesta se hotărăște să fugă: „Știam că, mai devreme sau mai târziu,urma să fiu și eu ucis; așa că am fugit.”
Piechowski a luat-o spre granița cu Ungaria, rută folosită și de alți cercetași care doreau săajungă în Franța pentru a se alătura forțelor poloneze libere. A fost însă prins și după opt lunipetrecute în diverse închisori, Piechowski a fost trimis la Auschwitz. „Am fost în al doileatransport către lagăr, așa că noi a trebuit să-l construim.” Asta pentru că vechile clădiri careformaseră lagărul inițial nu erau suficient de mari pentru a-i adăposti pe cei prinși în marilearestări; de aceea, primii prizonieri aduși au trebuit să muncească câte 12-15 ore pe zi pentru aconstrui un nou lagăr – acesta va deveni Auschwitz II-Birkenau, care putea adăposti până la150.000-200.000 de prizonieri.
Am fost un număr este cartea de memorii semnată de Piechowski, în care povesteșteexperiența celor doi ani petrecut la Auschwitz, cum a evadat împreună cu alți treiprizonieri în iunie 1942, și adună câteva interviuri cu alți foști prizonieri.
„Pentru primele trei luni, toți eram complet îngroziți”, povestește Piechowski. Iar lucrurile se totînrăutățeau. Din iunie 1940 până în vara lui 1941, cea mai simplă metodă la care recurgea SS-ulpentru a face față supraaglomerării lagărului era de a-i omorî în bătaie pe prizonieri. Ulterior, cei care nu ajungeau în camerele de gazare puteau pieri din cauza foametei, a brutalității gardienilorsau a epuizării fizice.
Oameni uciși pentru câteva zile libere
Uneori, soldații ucideau doar pentru a-și câștiga câteva zile libere. „Când un SS-ist se plictisea,lua șapca unui prizonieri și o arunca în depărtare. Apoi ordona prizonierului să se ducă să o ia, iarcând acesta fugea să-și recupereze șapca, ofițerul îl împușca. Susținea apoi că prizonierulîncercase să evadeze și obținea trei zile de concediu pentru oprirea unei tentative de evadare.”
Cum făceau oamenii față la aceste grozăvii? „Unii dintre ei se rugau, dar alții spuneau că nupoate exista un Dumnezeu dacă există pe lume un loc ca Auschwitz.”
Continuarea pe historia.ro
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-am-evadat-auschwitz-povestea-lui-kazimierz-piechowski
