Regele Mihai a reprezentat un model și un reper de moralitate pentru români. Un exemplu uman de urmat, prin bunătate și credință, voință și speranță, pentru că înainte de a fi rege, Mihai I al României a fost om.
Un interviu cu istoricul și cercetătorul Mihaela Toader despre ce a însemnat exilulul pentru români în preajma Paștelui, dar în primul rând despre personalitatea și credința regelui nostru.
Ce reprezenta și cum sărbătoreau românii din exil sărbătoarea Învierii Domnului?
Învierea Domnului era sărbătoarea care unea pe românii din exil nu doar în credinţă şi în legăturile de tradiţie spirituală, creştin-ortodoxe ci, şi în legătura sufleatescă faţă de românii din ţară, faţă de rudele, fraţii lor, un dor de ţară, am putea spune, care se amplifica în preajma Sărbătorilor Pascale, în special. Majoritatea publicaţiilor din exil, cum ar fi, B.I.R.E., Lupta, Dialog etc, transmiteau mesaje cu această ocazie. Mesajele, desigur, îndemnau pe de o parte la trăirea spirituală a sărbătorii Învierii Domnului iar pe de altă parte era un apel la rugăciune pentru românii din ţară confruntaţi cu multe lipsuri materiale, mai ales, în anii ’80, şi opresiunea regimului comunist. Ca atare era Sărbătoarea care reînvia, în fiecare an, speranţa românilor din exil pentru liniştea şi binele românilor din ţară.
Cum sărbătorea regele Mihai Paștele în exil și cum se raporta monarhia la această sărbătoare sfântă?
Regele Mihai a fost profund credincios, iar Sărbătoarea Paştelui o petrecea alături de familia sa, aşa cum reiese din povestirile sale scrise sau nescrise, din multele fotografii de familie, din memoriile unor români din exil. Regele Mihai se raporta la Învierea Domnului ca la o sărbătoare intimă şi de reînnoire sufletească. În acest sens, documentele vremii arată, că regele Mihai transmitea, până în 1989, mesaje la radio Europa Liberă, BBC etc cu prilejul Anului Nou sau de 10 mai. Însă, sunt multe scrisori, mesaje primite sau trimise de Regele Mihai în zilele de sărbătorire a Învierii Domnului care dovedesc legătura cu românii din exil sau prezenţa sa la biserică în acele zile pline de semnificaţie religioasă. Dacă e să ne referim la cum se raporta monarhia la această sărbătoare sfăntă, cred că ar merita un studiu mai amplu pentru acest subiect deosebit. Aş spune că Regele Mihai a fost botezat ortodox şi a respectat tradiţiile poporului român, participând în ţară, nu de puţine ori alături de Regina Maria sau Regina-Mamă Elena la slujbele de sărbătorirea Învierii Domnului.
Cât de credincios a fost Regele Mihai? Se raporta la biserică ca la o instituție necesară românilor sau avea o credință profundă proprie?
Aşa cum vă spuneam, cred că Regele Mihai a fost profund credincios. Am avut marea şansă să îl întâlnesc pe Regele Mihai la Bucureşti, la palatul Elisabeta, cu prilejul unor recepţii dedicate românilor din exil, organizate de instituţia unde lucram atunci, INMER, instituţie care se afla, oficial, sub patronajul Majestăţii Sale Regele Mihai. În cadrul acelor întâlniri, din scurtele conversaţii avute cu regele Mihai am putut sesiza raportarea sa mereu la Dumnezeu, la credinţă şi repectul faţă de tradiţiile româneşti. Nu ştiu dacă Regele Mihai se raporta biserică ca la o instituţie necesară dar ştiu că respecta cu sfinţenie tradiţia şi credinţa ortodoxă aşa cum rezultă şi din memoriile soţiei sale, Regina Ana: „Fiicele mele au primit toate un singur nume pentru că, fiind botezate în religia ortodoxă, am vrut să respectăm tradiţia de a purta un prenume. Mai târziu am înţeles că există totuşi multe cazuri în care copiii noştri sunt botezaţi, în România, cu două nume. Numai că atunci, când am devenit eu mamă astea au fost sfaturile primite. Ce e sigur este că ar fi fost cu totul nepotrivit cu obiceiul nostru românesc să le dăm copiilor trei sau patru nume”.
Ce fel de model a fost regele Mihai pentru românii din exil și cum mai este văzută de tinerii de astăzi? Mai reprezintă Majestatea Sa un model moral?
Regele Mihai, deşi am mai spus şi în alte interviuri, a fost un reper moral şi o speranţă în lupta anticomunistă pentru majoritatea românilor din exil. Am să vă dau un exemplu relevant ce reiese din afirmaţia lui Ion Vianu care, referindu-se într-un interviu, la exilul românesc şi la crezul care îi ţinea pe mulţi dintre români aflaţi departe de ţară, menţiona: „Pentru noi, cei din exil, Mihai era o referinţă, noi aveam conştiinţa că el este cel mai mare român din exil, dar, în acelaşi timp, el ne lega şi de ţară. Şi era important ce spune Regele, pentru ce optează el şi simpla lui existenţă era importantă. Dacă s-ar fi întâmplat o nenorocire şi Mihai ar fi dispărut, aveam sentimentul că şi ceva din unitatea noastră s-ar fi destrămat. În acest context, Regele era foarte important pentru noi”. Astăzi, tinerii sunt interesaţi de cunoaşterea a tot ce e valoros ca reper de educaţie, speranţă, încredere şi cred că unii dintre ei au ales, în parcursul lor de evoluţie, ca model reprezentativ pe Regele Mihai. Şi, să nu uităm, moartea Regelui Mihai, dincolo de regretele plecării sale dintre noi, a unit, mai mult ca niciodată, întreaga energie sufletească a românilor, a fost, în opinia mea, un fel de reînviere sufletească a noastră. Cred, că acela, a fost unul din momentele când românii au demonstrat ieşirea din starea de confuzie şi alegerea ca reper moral şi speranţă călăuzitoare, Regele Mihai.
----------------------------
Mihaela Toader este licențiată în istorie la Universitatea București. Are un masterat în Relații Internaționale și Integrare Europeană. Analiza și soluționarea conflictelor, în cadrul SNSPA. Are un doctorat în Științe Politice, iar domeniile ei de interes sunt: exilul românesc postbelic, istoria exilului militar, istoria evenimentelor din decembrie 1989 din perspectiva exilului politic, cultură și diplomație. A publicat numeroase articole în reviste de specialitate.
