Dă viaţă eroilor! Nicolae Ceapă, mort la vârsta la care voia să fie erou. "Nu pot să mai rezist"

de D.D.    |    21 Dec 2014   •   21:34

Printre sutele de morţi pe altarul Revoluţiei sunt, printre militari sau oameni simpli, şi copii, în urma cărora au rămas familii îndoliate şi sfâşiate de durere. Părinţii lor şi astăzi îşi plâng morţii, plecaţi la cer mult prea repede, într-o luptă sângeroasă pe care nu o înţelegeau, dar o simţeau: lupta pentru libertate.

"Eu nu pot să mai rezist. Am dus şi copiii, am dus şi nevasta, am rămas singur." Sunt cuvintele unui tată care abia mai poate ajunge la cimitir. Îl doboară 15 ani grei de doliu şi imaginea pietrei reci de marmură, sub care stă îngropat fiul lui, Nicolae Ceapă, Nicu, cum îl alinta părintele lui.

În vâltoarea revoluţiei, adevărul pare pierdut pentru totdeauna. Analele istoriei, imposibil de descâlcit. Dar povestea lui Nicu poate fi recuperată. Din amintirile celor care l-au cunoscut, l-au iubit şi au suferit.  Nicu a pierit pe o stradă lăturalnică din satul Zamfira, Prahova. Avea 15 ani. Era penultimul dintre cei şapte copii şi nădejdea familiei. Mezinul  lor murise.

Nicu era la vârsta la care voia să fie erou. Revoluţia îl chema în stradă. Aşa că, în ciuda rugăminţilor mamei, băiatul a plecat în urmărirea
unui individ suspect, pe care să îl predea la unitatea militară din apropiere. Gărzile l-ar fi confundat cu omul căutat. Şi l-ar fi somat să
oprească.

La pierderea copilului ei, mama lui Nicu s-a prăbuşit. Tot mai adânc, până când, anul trecut, s-a stins de durere.

Suceava. Doi bătrâni îşi plâng copilul. Pe Ioan. Cel care, în mod firesc, trebuia să ducă numele familiei mai departe.

Acasă, Maria şi Gheorghe Huşman habar nu aveau ce se întâmpla. Vedeau la televizor prăpădul din Bucureşti şi chiar se rugau ca băiatul lor să nu fie şi el prin mulţime. Tânărul de 19 ani lucra de aproape un an în Bucureşti, ca macaragiu pe un şantier.

Urma să se întoarcă de sărbători, de mână cu viitoarea lui mireasă. Voia să le-o prezinte părinţilor. Însă nu s-a putut ţine de promisiune. În
dimineaţa de Crăciun, în poarta casei, a bătut un Ioan, ci un miliţian. Un glonţ rătăcit l-a nimerit pe băiat în cap, în măcelul din faţa sediului Televiziunii Române.

Ioan Doru Huşman este unul dintre cei 12 martiri suceveni ai revoluţiei din '89. În urma lui, a lăsat doar câteva poze alb-negru. Şi doi bătrâni
îndureraţi, care le răsfoiesc cu mâini tremurătoare.



Raluca Sălăjan a murit la 16 ani. Împuşcată în abdomen, în ziua de 22 decembrie, pe o stradă din capitală.  După moartea fiicei lor, părinţii au căzut în depresie. 

Tatăl era intelectual. Mult timp după ce ecourile revoluţiei s-au stins, scenariul morţii adolescentei a împărţit oamenii în două. Unii spun că
Raluca a fost omorâtă pentru cuvintele părintelui ei. Alţii că un glonţ a nimerit-o din greşeală, în drum spre brutăria de la colţ.

Crucile ridicate în cimitire, în memoria tinerilor căzuţi la revoluţie, sunt multe. 25 de ani nu sunt îndeajuns pentru ca lacrimile să nu mai curgă.



DĂ VIAŢĂ EROILOR! - este un demers al jurnalistilor Antena 3 la 25 de ani de la Revolutia Romana din Decembrie 1989! Romanii care s-au sacrificat atunci merita sa traiasca in inimile noastre si ale generatiilor viitoare. Si nu doar in cifre seci, in statistici pe orase, judete, militari sau civili, barbati sau femei, copii sau adulti. Fiecare om care s-a jertfit atunci trebuie sa isi primeasca povestea inapoi.

 
Vă invitam, pe toţi cei care aţi cunoscut un erou, să îi scrieţi povestea.
 
Scrieţi povestea copilului, părintelui, colegului sau prietenului dumneavoastră care a murit la Revoluţie! 
 

Intraţi pe site şi îi veţi găsi numele, apoi urmaţi paşii. Aceşti oameni nu trebuie uitaţi! Lor le datorăm şi le datoraţi libertatea acestui popor, nu demult oropsit de dictatura comunistă!

 

Parteneri
x close