România este pe locul doi în lume la migrație, pe timp de pace, după Siria, țară în care sunt zone terminate efectiv, după războiul care durează de ani de zile.
Aceasta este concluzia unei anchete realizate de echipa În premieră, timp de cinci luni, și prezentată duminică, la Antena 3.
Peisajul este diferit, atmosfera total opusă, dar românii și sirienii au ceva în comun: sunt cele mai prigonite popoare din lume. România este pe locul doi în lume, cu cea mai mare creștere a diasporei, după Siria.
Rata celor care pleacă din țară crește cu 7% în fiecare an. Se pleacă într-un ritm de 400 de oameni pe zi, iar vârsta celor pleacă este mai mare ca a celor care plecau în anii 2000: respectiv 40-45 de ani, față de 20-25 de ani.
Un alt aspect grav este acela că 75% din românii care se întorc în țară nu se mai acomodează la noi acasă și pleacă înapoi.
România pare să fi ajuns de nelocuit, chiar și pentru oamenii care până mai ieri aveau o viață bună.
Andrei Barbu părea ultimul om căruia să-i zboare gandul la emigrare. Făcea agricultură eco, a avut succes, s-a impus pe piață cu brandul ”Coșul de legume”. Soția lui era considerată una din cele mai bun arhitecte din noul val.
Totuși, ei spun că și-au dat seama că sacrificiile pe care le fac aici și orele rezervate muncii sunt prea mari. Au și un copil. În cele din urmă, au ales Australia, și pentru sistemul de învățământ bine pus la punct pentru copil.
Și discrepanțele dintre păturile sociale nu sunt așa evidente ca în România. În aprilie au plecat la 10.000 km depărtare și luau viața de la zero, deși aici o duceau bine.
Au luat cu ei și Dex-ul, de frică să nu uite limba română.
La jumătate de an de la plecare, Andrei, cu toată experiența lui, nu găsuse decât un job de muncitor stivuitor, dar câștiga cam 4.000 de euro pe lună. Mai mult ca la noi și cu infinit mai puține ore lucrate și mai puțin stres.
După 1990, a început depopularea României. Au plecat cam patru milioane de tineri productivi, muncitori, adică unul din cinci muncitori nu mai e acasă.
Este un fenomen grav care în curând ne va duce la faliment, spun experții. Avem din ce în ce mai mulți pensionari și foarte puțini tineri. Și nașteri puține. Iar populația îmbătrânește.
Deci, o mică mână de oameni trebuie să plătească pensii la bătrâni. Șansele de salvare sunt cam de 1%.
Un alt caz este cel al lui Daniel Edu. El și-a făcut bagajele acum 12 ani și a plecat peste Ocean. Se săturase ca el, om cu două facultăți, să găsească de lucru un job de vânzător de apă îmbuteliată. Ar fi câștigat 50 de dolari pe lună.
El și soția lui au plecat în cele din urmă în SUA. Ani de zile au lucrat câte 17 ore pe zi. Acest ritm de viață este o rutină acolo, în State.
În felul acesta, în 12 ani, au strâns peste jumătate de milion de dolari, adică o avere. Apoi, s-au întors în România. Aici au construit o pensiune, dar au cheltuit toți banii pe care îi strânseseră. Ba mai mult, s-au împrumutat și la bănci.
”Din punct de vedere financiar, acolo este toată viața mea: 800.000-900.000 de dolari”, a explicat Daniel Edu.
Lui îi este imposibil acum să nu facă unele comparații cu viața trăită în ultimii 12 ani în străinătate.
Oamenii se feresc să investească în România, pentru că este o incertitudine.
De cealaltă parte, se află Ramona Chirilă. Româncei i s-a oferit un post chiar la Casa Albă, dar l-a refuzat frumos. Ea spune că România este cea mai sigură țară.
Apreciază București și România în general, spune că se simte în siguranță, iar numărul tâlhăriilor nu este așa de mare ca în străinătate.
Cu felul acesta de a privi lucrurile, adică partea plină a paharului, Ramona Chirilă a fost numită director executiv al programului Repatriot. Sarcina este este să vorbească cu românii plecați în străinătate și să încerce să-i convingă să se întoarcă, să dea o șansă țării.
Daniel Edu a fost unul dintre românii care a vrut să intre în programul ei, Repatriot. Acum, Daniel Edu a plecat din nou afară. S-a întors împreună cu soția în California, ca să mai strângă niște bani. Apoi, are de gând să vină în țară.
Faptul că s-a întors în străinătate nu înseamnă însă că nu-și iubește țara. Ba chiar o adoră, spune el. Iar când va mai strânge niște bani, se va întoarce în România.
