Covorul era făcut din 3.000 de monede de 50 de bani, care însumau în total 1.500 de lei.
Opera urma să fie expusă la ”Beta- bienala timișoreană de arhitectură”, dar a dispărut de pe strada Suceava, din Timișoara, la nici 12 ore după ce a fost amplasată.
În mod ironic, lucrarea a fost făcută ca un gest de penitență, iar mesajul acestui covor se referea chiar la nerespectarea regulilor și legilor.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
”Într-o societate în care conștiința civică este pe cale de dispariție și responsabilitatea cetățenilor de rând și a instituțiilor publice pentru cum arată spațiul fizic pe care îl locuim este impusă prin mecanismul punitiv al amenzilor, cetățenii Amendiei sunt cei care încă mai cred că "schimbarea începe cu tine" - deși au fost amendați pentru neîndeplinirea obligațiilor ce le revin în calitate de membri ai statului/comunității în care trăiesc, aceștia se pocăiesc pentru neîndeplinirea lor printr-un ritual simplu: își iau angajamentul că pe viitor își vor îndeplini obligațiile executând penitența covorului. Aceasta presupune actul de a realiza, în mod obligatoriu personal și individual, un covor din monede, a căror valoare însumată corespunde valorii amenzii primite. La finalul procesului, atât interior cât și exterior individului, acesta își primește cetățenia amendiană. Covorul reprezintă materializarea angajamentului și rămâne ca un memento al acestuia pe tot parcursul existenței viitoare a individului.
Amendia conviețuiește cu orice stat în baza unei înțelegeri simple: statul recunoaște actul de penitență drept plată a amenzii. Deși se observă referința clară la anumite ritualuri religioase din trecut (de ex. actele de penitență ale anumitor confrerii creștine), în Amendia penitența covorului oferă un tip aparte de reconciliere între individ și societate, căutând să provoace în acesta o schimbare pe termen lung a comportamentului, din proprie inițiativă.
În al doilea rând, se poate vorbi despre prezența fizică a Amendiei: constituită din suprafața însumată a tuturor covoarelor de penitență executate de către cetățenii Amendiei, indiferent de poziția lor geografică, Amendia este o națiune de insule ale pocăinței - teritoriul este foarte încărcat simbolic, tocmai pentru că materializează angajamentele ferme și sincere al cetățenilor Amendiei. Dealtfel, s-a mai spus despre Amendia că este o națiune de păcătoși recuperați și reconciliați cu societatea prin gestul penitenței.
În al treilea rând, Amendia exclude ferm de la dreptul de cetățenie următoarele persoane: cei care nu recunosc obligațiile care le revin conform legii (contestă amenzile legitime), și cei care recunosc în mod formal obligațiile pe care le au, însă nu internalizează responsabilitatea presupusă de ele (plătesc amenzile, dar nu își schimbă comportamentul viitor).
Se poate spune despre Amendia cel puțin că este o națiune idealistă - artefactele pe care le va fi lăsat după dispariție vor da de gândit cu siguranță arheologilor viitorului”, se arată în textul-manifest al lucrării.
