A trăit un secol şi jumătate, dublu faţă de cât supravieţuieşte un român ce ajunge la o vârstă înaintată. Unele surse spun că avea 37 de ani la Revoluţia de la 1848 şi a trăit încă cinci ani după abdicarea Regelui Mihai, scrie Jurnalul.ro.
Maftei Pop s-a născut în 1804, în Sălaj, şi a murit în 1952, la vârsta de 148 de ani (facsimil actul de deces - n. red.). 
Foto: jurnalul.ro
Înalt şi “voinic cât doi bivoli”, la 120 de ani căra pe distanţa de trei kilometri grinzi de 12 metri lungime. Mânca cât trei români la un loc. Fără carte, se pricepea doar să numere porţiile de mâncare şi rareori gologanii primiţi pe diferite munci de la ţărani.
Maftei Pop a fost contemporan cu Ipsilanti, Bălcescu, Cuza, cu toţi regii României, dar şi cu primii conducători ai Republicii Populare Române
Maştei, cum îi ziceau localnicii, a văzut lumina zilei cu 17 ani înainte de revoluţia lui Tudor Vladimirescu, când în Franţa încă se afla la putere Napoleon Bonaparte, şi a stins ochii în 1952, în plin comunism, apucându-i pe Petru Groza şi Ana Pauker.
Un factor important ce a acţionat favorabil pentru atingerea unei asemenea vârste înaintate (recordul românesc dovedit prin acte, fără tăgadă) este şi regimul alimentar. Academicianul Parhon face câteva precizări cu privire la hrana pe care Maftei Pop o consuma. Citeşte continuare reportajului pe Jurnalul.ro.
