"Sunt ani de când navighează, dar nu m-am gândit niciodată că ne vom afla în situaţia aceasta. De câte ori a trecut prin Golful Aden, nu a avut probleme. Poate cauza răpirii a fost nava Buccaneer pe care se află marinarii, pentru că, atunci când a plecat din Singapore, vasul era gol, proaspăt cumpărat şi, deoarece nu avea încărcătură, a fost nevoit să meargă mai încet, iar astfel a fost luat în vizor de către piraţi. Soţul meu îmi spunea atunci că mergeau cu aproape şapte mile marine, ceea ce înseamnă vreo 5-6 kilometri pe oră în cazul unei maşini", spunea în iunie Elia Borcan, soţia marinarului răpit de piraţi, pentru Antena3.ro.
Acestea erau vorbele uneia dintre soţiile celor cinci marinari români, care au fost sechestraţi de piraţi în luna aprilie, pe remorcherul italian Buccaneer din Golful Aden. "Sunt două luni şi o săptămână de când nu ştiu nimic de soţul meu", îşi începea povestea tristă Elia Borcan, soţia lui Ştefan Borcan, ofiţer-punte pe nava care se afla sub pavilion italian. Răpirea soţului ei a şocat-o, mai ales în contextul în care nu îşi văzuse soţul din luna ianuarie, de când a plecat pe vas şi care ar fi trebuit, de fapt, să se întoarcă acasă la începutul lunii mai. Însă ?vacanţa? marinarilor s-a prelungit până în august, când au revenit în ţară teferi.
De pe 11 aprilie, anul acesta, familiile marinarilor români răpiţi de piraţii somalezi în Golful Aden nu au mai ştiut nimic de ei timp de câteva luni. Aceştia şi-au contactat soţiile de două ori de pe vas, după ce au fost răpiţi, dar nu au putut să le ofere prea multe informaţii, decât că s-au îmbolnăvit şi că proviziile nu le ajung.
Totul a început pentru că nava marinarilor avea o viteză redusă
Ştefan Borcan are 55 de ani, doi copii şi lucrează în Marină de peste 30 de ani. Elia, soţia lui, spunea în iunie pentru Antena3.ro că, deoarece Compania Română de Pescuit Oceanic, la care Stefan a fost angajat, a dat faliment, iar flota nu mai există, marinarul a plecat după revoluţia din 1989, cu contract, pe nave din afara României.
Marinarul a plecat din România la începutul lunii ianuarie, spre Singapore, de unde a preluat nava Buccaneer, cu două remorci, pe care ar fi trebuit să le ducă în Egipt şi în Italia şi ar fi trebuit să se întoarcă în ţară în luna mai. Ţinea legătura cu familia în fiecare zi, însă la un moment dat telefonul a început să se audă mai rar în apartamentul Eliei, soţia marinarului.
?Pe 11 aprilie, orele 13:40 am fost răpiţi de piraţi. Era a patra zi de când ne aflam în Golful Aden şi parcurgeam oceanul cu o viteză mică, de aproape 11 kilometri pe oră la nivelul unui autoturism, pentru că nava era goală, tocmai cumpărată?, îşi începe istorisirea marinarul răpit de piraţi, pentru Antena3.ro.
El adaugă pentru Antena3.ro că Golful Aden este o zonă de pescuit în principal şi pe unde au mai trecut pescadoare (nave special construite cu instalaţii de pescuit ? n.a.) în timp ce marinarul şi colegii săi de punte navigau oceanul, dar nu se întâmplase nimic până atunci.
?Aveam pregătite emailuri în care scriam coordonatele noastre?
Ştefan Borcan a mai călătorit în Golful Aden anul trecut, dar nu a intrat în raza de acţiune a teroriştilor piraţi. ?Eram 16 oameni pe vas, dintre care cinci români, zece italieni şi un croat. Eu eram ofiţerul de navigaţie, persoană în care comandantul navei are încredere şi i-am văzut pe piraţi prima oară prin radar, apoi cu ochiul liber, de la şase mile distanţă. Era vorba de două pescadoare, iar pentru că am vrut să verificăm ipoteza cum că ei ar fi terorişti, am schimbat direcţia de mers cu 50 de grade şi am văzut că ei continuau să ne urmărească?, spune marinarul pentru Antena3.ro.
Borcan mai explică pentru Antena3.ro că el şi colegii lui au apucat să trimită emailuri către firma din Italia şi către un centru militar operativ al navelor, unde se trimit alertele teroriste, în care se regăseau coordonatele navei lor şi care erau pregătite în caz de atac asupra vasului şi implicit a marinarilor.
?După ce am văzut că ne urmăresc pe bune, am dat alarma generală pe vas şi am sunat la vasul militar, însă în timp ce eu le explicam că am zărit două nave suspecte şi ei mă întrebau diferite informaţii despre piraţi, m-am trezit cu pistolul la tâmplă", îşi aminteşte Borcan începutul momentului de atac al teroriştilor asupra lor.
Piraţii moderni, dotaţi cu bărci cu motor puternic şi arme de asalt
Aceasta a fost clipa în care direcţia celor 16 marinari a luat un alt unghi, sub directivele piraţilor somalezi: deşi nava marinarilor trebuia să se îndrepte către vest, teroriştii au ordonat direcţia de nord-est a Somaliei. Apoi au ancorat la ţărm şi au ţinut oastatici marinarii timp de patru luni.
A durat câteva zeci de minute ca teroriştii să ajungă pe vasul marinarilor, pentru că, piratul cu un ochi lipsă şi îmbrăcat în haine rupte a apus în urmă cu ceva vreme, iar piratul-terorist modern e dotat cu bărci cu motor şi nu numai. ?Piraţii au ajuns la nava noastră de la o distanţă de două mile, în jumătate de oră, cu ajutorul unor bărci cu motor puternic. De-a lungul celor patru luni de prizoneriat au rulat pe vasul nostru aproape 100 de piraţi, care făceau cu schimbul câte 20 pe o zi. Erau echipaţi cu puşti de asalt şi alte arme de război şi trăgeau ca nebunii unii într-alţii sau chiar şi în gol, ori ciuruiau nava aşa, din senin?, detaliază pentru Antena3.ro Ştefan Borcan, de parcă nu i-ar veni nici acum să creadă că a trăit aceste lucruri.
Piraţii trăgeau tot timpul: asta era meseria lor principală. Le era de fapt frică de alte grupări teroriste, care ar fi putut să-i atace, după cum spune marinarul pentru Antena3.ro. Apoi, ei s-au îndeletnicit cu alte meserii, cum ar fi să consume toată apa disponibilă de pe nava marinarilor, să lase robinetele deschise, să mănânce toate proviziile şi să mai ducă şi familiilor ori să consume la desert medicamentele celor 16 marinari de pe remorcherul care se afla sub pavilion italian. Ca ?distracţia? să fie completă, piraţii-terorişti aduceau pe navă şi alcool, dar şi ţigări de tipul marijuanei, însă care îi menţineau treji.
?Eram ţinuţi pe jos şi ameninţaţi cu armele tot timpul?
?Noi stăteam în cabinele de jos, pentru că puntea era ocupată de acele animale, iar noi nu aveam voie să urcăm acolo. Aveau câte un ?delegat?, care ne păzea tot timpul jos. Aveam voie să mâncăm, să ne spălăm, dar după o lună s-au terminat proviziile de mâncare şi de apă, mai ales că ei au terminat tot, pentru că aveau talentul de a risipi tot ce găseau disponibil. Iar în următoarele trei luni ne-au ţinut numai în orez şi apă de la aparatele de aer condiţionat?, zice Borcan pentru Antena3.ro.
Teroriştii le-au furat şi hainele, telefoanele, laptopurile, tot, deşi, după cum spune marinarul pentru Antena3.ro, el şi colegii săi au apucat să ascundă de ei câte ceva înainte de atac.
?În timp ce vorbeam la telefon cu familiile noastre, îi manevram din discuţii şi nu arătam tot ce simţim, adică vorbeam ceva, dar arătam altceva, astfel încât ei să nu-şi dea seama ce mesaje transmitem acasă. La un moment dat am făcut şi o poză unuia dintre terorişti, Ali îl cheamă şi zicea că are 60 de ani. Greu de crezut, nu??, povesteşte cu un spirit comic Borcan pentru Antena3.ro.
Piraţii mai erau dotaţi şi cu un translator, care vorbea limba engleză şi cu care marinarii se înţelegeau atunci când erau nevoiţi să discute cu ei. Într-o singură zi, marinarii erau ţinuţi 12 ore în cabine, unde erau închişi în camerele proprii, iar celelalte 12 ore pe punte, unde erau ţinuţi pe jos şi ameninţaţi non-stop cu armele.
?La un moment dat am început să ne simţim rău şi să facem şi febră, din lipsă de provizii şi pentru că temperatura ajungea afară la 40-45 de grade Celsius. Dar pentru că teroriştii ne-au consumat şi medicamentele, eram în imposibilitatea de a ne trata în vreun fel. De vorbit cu familiile, nici nu s-a pus problema de ţinut legătura zilnic, aşa cum era înainte să fim luaţi ostatici. Am vorbit în primele două săptămâni cu Elia o dată la trei zile, câte două-trei minute şi nu puteam vorbi orice, pentru că stăteau cu armele pe noi, iar apoi am vorbit o dată la o lună?, detaliază marinarul pentru Antena3.ro povestea cu piraţi, demnă de o telenovelă.
Istoria a luat sfârşit pe 13 august, când cei 16 marinari au ajuns la Roma, după ce au fost eliberaţi din mâinile şi armele piraţilor somalezi de către Guvernul italian. A doua zi marinarii români au ajuns în ţară, teferi.
?Cand m-am întors în România eram slăbit cu zece kilograme, însă mi-am făcut analizele la un centru privat şi totul a ieşit în regulă. Acum mi-am revenit. Din câte am înţeles, colegii mei italieni au dat în judecată firma din Italia pentru daunele produse, deoarece contractele noastre stipulează clar că firma răspunde de eventualele atacuri teroriste şi de siguranţa marinarilor?, clarifică situaţia marinarul, pentru Antena3.ro.
Ştefan Borcan este ofiţer pe nave din 1979 şi a străbătut tot Oceanul Atlantic, Arctic, Indian, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi se pregăteşte ca luna viitoare să plece din nou, de data aceasta în Marea Mediterană, pentru o perioadă de trei luni.
Sursă foto din text şi galerie foto: Ştefan Borcan
Paula Safta, Antena3.ro
