Creştinii ortodocşi prăznuiesc pe miercuri, pe 6 august, Schimbarea la Faţă a Domnului, una dintre cele mai importante sărbători din Postul Adormirii Maicii Domnului, care aminteşte de momentul în care Iisus Hristos şi-a descoperit dumnezeirea înaintea apostolilor pe Muntele Tabor. Sărbătoarea apare în calendarul creştin ortodox cu cruce roşie şi este însoţită de numeroase tradiţii populare şi semnifică, spiritual, începutul toamnei.
Pe 6 august ortodocşii sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Domnului
Schimbarea la Față a Domnului, prăznuită în fiecare an pe 6 august, este una dintre cele mai importante sărbători creștine, care amintește de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor Săi pe Muntele Tabor în slavă dumnezeiască. Această minune, menționată în Evanghelii, a fost o dovadă a naturii Sale divine și o prefigurare a Învierii. În tradiția populară, Schimbarea la Față marchează începutul toamnei, fiind considerată o zi de hotar între vară și anotimpul recoltelor.
În satele din România, sărbătoarea este respectată cu sfințenie. Nu se lucrează pe câmp, nu se spală rufe și nu se coase, deoarece se spune că cine nu respectă această zi va avea parte de necazuri și vreme capricioasă. De asemenea, este ultima zi în care mai este permis scăldatul în râuri și lacuri, fiindcă de acum apa "se strică".
În biserici, credincioșii aduc struguri pentru a fi binecuvântați, aceștia fiind considerați primul rod al viilor, iar prin această ofrandă, oamenii își arată recunoștința față de Dumnezeu pentru roadele pământului.
Ce semnificaţie are sărbătoarea
Schimbarea la Faţă a Domnului amintește de momentul în care Iisus Hristos, urcând pe Muntele Tabor împreună cu trei dintre apostolii Săi – Petru, Iacov și Ioan –, li S-a arătat într-o lumină dumnezeiască, transfigurându-Se înaintea lor. Tradiția spune că fața Lui a strălucit ca Soarele, iar veșmintele Sale au devenit albe ca lumina, fiind un moment de revelație a naturii Sale divine. Astfel, sărbătoarea reprezintă o dovadă a legăturii dintre ceresc și pământesc și o pregătire spirituală pentru ceea ce urma să fie Învierea.
Din punct de vedere spiritual, această zi le amintește credincioșilor de importanța schimbării lăuntrice, a transformării sufletești prin credință și fapte bune. Este o chemare la introspecție, la curățarea sufletului de păcate și la apropierea de Dumnezeu. În același timp, sărbătoarea Schimbarea la Faţă este un prilej de mulțumire pentru roadele pământului, fiind strâns legată de tradițiile agricole şi de ciclul naturii.
Schimbarea la Faţă a Domnului este considerată una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, marcând începutul pregătirii spirituale pentru marile praznice de toamnă. Ea are o profundă semnificație eshatologică, deoarece prefigurează slava cu care Hristos Se va arăta la a doua Sa venire.
În vechime, această sărbătoare era și o ocazie de pelerinaj, iar numeroase mănăstiri ridicate pe dealuri şi munţi poartă hramul "Schimbării la Faţă", locurile înalte fiind simboluri ale apropierii de divinitate.
Tradiţii de Schimbarea la Faţă
Pe lângă dimensiunea religioasă, Schimbarea la Faţă este încărcată şi de o serie de tradiţii populare. Se crede că, de la această dată, natura începe să-şi schimbe chipul: frunzele se îngălbenesc, iar animalele pădurii încep pregătirile pentru sezonul rece.
În credinţa populară, această zi marchează momentul când vara îşi pierde puterea, iar toamna începe să îşi facă simţită prezenţa. Totodată, gospodarii consideră că este ultima zi în care se mai culeg plantele de leac, acestea având puteri vindecătoare doar până la Schimbarea la Faţă.
Listă cu tradiţii şi obiceiuri de Schimbarea la Faţă a Domnului:
- pomenirea celor adormiți – În satele din Moldova și Bucovina, oamenii pregătesc colivă și împart fructe de sezon (mere, pere, prune), în memoria celor plecați din viață;
- rostirea rugăciunilor pentru sănătate și împlinirea dorințelor – Femeile din sudul țării aprind lumânări la icoane şi se roagă pentru împlinirea dorințelor sufletești, fiind o zi considerată de "mare putere cerească";
- interdicția de a face treabă la câmp, a se spăla pe cap și de a se tunde – În multe zone, se spune că nu e bine să te tunzi sau să te speli pe cap în această zi, pentru că “îţi albesc părul înainte de vreme” sau îţi “pierzi norocul";
- tinerii îndrăgostiți se jură pe veșnicie – în tradiția populară, se spunea că jurămintele de dragoste rostite în această zi nu pot fi rupte niciodată;
- culesul plantelor de leac – se spune că după Schimbarea la Față, plantele nu mai au putere tămăduitoare, astfel că această zi era ultima în care se mai culegeau ierburi de leac, în special busuioc și pelin;
- predicție despre toamnă și iarnă – Țăranii privesc cerul: dacă e senin și cald, se spune că va urma o toamnă lungă și bogată. Dacă însă cerul e înnorat, va veni o toamnă timpurie și ploioasă;
- ziua în care se opresc nunțile și petrecerile mari – În tradiția populară, după această sărbătoare nu se mai organizează nunți, deoarece începe perioada de pregătire sufletească pentru Postul Adormirii Maicii Domnului;
- începutul schimbării naturii – În zonele muntoase din Transilvania, se crede că de la Schimbarea la Față "se rupe vara", iar codrul începe să îşi schimbe culoarea, semn că toamna se apropie;
- închiderea stânelor și coborârea oilor de pe munte – în unele părți ale Ardealului și Maramureșului, păstorii încep pregătirile pentru coborâtul oilor din munți, deoarece iarba îşi pierde puterea de a le hrăni;
- credința că cine nu respectă această sărbătoare va fi "pocit" – în unele regiuni, există superstiția că cei care muncesc în această zi riscă să "li se schimbe fața" sau să sufere de boli ale pielii.
Legătura dintre aspectul religios și tradițiile strămoșești reflectă armonia dintre cer și pământ, dintre taina dumnezeiască și ritmurile naturii, iar sărbătoarea rămâne un prilej de reflecție, dar și de respect față de rânduiala vieții simple de la sat.
Ştiri video recomandate
