„O, Dumnezeul meu, ce face cel care nu se sacrifică cu totul pentru Tine? Şi cât de departe sunt de Tine dacă nu mă ofer cu totul iubirii Tale. Câte imperfecţiuni văd în mine! Câte neputinţe şi scăderi în servirea faţă de Tine!
O, Doamne, cât de puţine lucruri facem pentru Tine. Asemenea bobului de muştar sunt faptele noastre bune şi mari stânci faptele rele.
Îmi pare rău pentru că de foarte multe ori uit de Tine şi de nenumăratele graţii pe care le obţin din partea iubirii Tale nesfârşite. Când uit de ele, Te rog să mă ierţi, Doamne, şi să nu-mi socoteşti ca pe o vinovăţie mărginirea fiinţei mele.
Căci dacă aş fi ştiut să-Ţi fiu servitor în lucuri mari, nu aş fi omis nici înfăptuirea lucrurilor mici. Fericit este cel care dă mărturie de credinţă adevărată prin faptele vieţii sale.
Învaţă-mă şi pe mine să îndeplinesc astfel de lucruri pentru Mărirea Ta, oricât de mare ar fi preţul, după exemplul servului Tău Dumitru şi al tuturor martirilor. Amin.”
