Deși sunt considerate vindecate de boală și nu mai pot transmite virusul Sars-CoV-2, unele persoane suferă o varietate de simptome asociate bolii cronice Covid de lungă durată, dintre care multe nu pot fi explicate cu ajutorul testelor de laborator convenționale.
Mai multe studii, citate de The New York Times, estimează că probabil 10 până la 30% dintre persoanele infectate cu coronavirus pot dezvolta simptome pe termen lung. Nu este clar de ce unii oameni le dezvoltă și alții nu, dar patru factori par să crească riscul de a suferi de această afecțiune: niveluri ridicate de ARN viral la începutul unei infecții, prezența anumitor autoanticorpi, reactivarea virusului Epstein-Barr și Diabetul de tip 2.
Pacienții cu Covid de lungă durată par să aibă sistemul imunitar mai afectat decât al pacienților care se recuperează complet după COVID-19. Mulți cercetători cred că disfuncția imună cronică după o infecție cu coronavirus poate declanșa un lanț de simptome în tot corpul.
Cercetătorii au descoperit că virusul se răspândește pe scară largă în timpul unei infecții inițiale și că materialul genetic viral poate rămâne încorporat în țesuturi - în intestine, ganglioni limfatici și în alte părți - timp de mai multe luni.
Răspuns autoimun de durată
Cercetătorii au găsit, de asemenea, dovezi potrivit cărora Covid poate declanșa un răspuns autoimun de durată. Studiile au descoperit niveluri surprinzător de ridicate de autoanticorpi, care atacă în mod eronat țesuturile pacientului, la multe luni după o infecție inițială.
O a treia posibilitate este ca infecția virală inițială să declanșeze inflamația cronică, posibil prin reactivarea altor viruși din corpul pacientului care sunt în mod normal în stare latentă. Reactivarea virusului Epstein-Barr, care infectează majoritatea oamenilor în perioada tinereții, ar putea fi un factor care să determine dezvoltarea Covid de lungă durată, a constatat un studiu.
Astfel, examinarea stării de sănătate a fiecărui pacient este crucială în determinarea unui tratament specific. De exemplu, un pacient cu autoanticorpi ar putea beneficia de medicamente imunosupresoare, în timp ce un pacient cu resturi de virus Covid ar trebui să primească antivirale, spune un doctor imunolog de la Universitatea Yale, Akiko Iwasaki, citat de NYT.
Rezistență scăzută la efort
Mulți pacienți care suferă de Covid de lungă durată experimentează recidivarea simptomelor dacă fac exerciții fizice. Studiile inițiale sugerează că disfuncția sistemului circulator ar putea afecta fluxul de oxigen către mușchi și alte țesuturi, limitând capacitatea aerobă și provocând oboseală severă.
Într-un studiu, mușchii pacienților cu simptome Covid de lungă durată, care au mers pe bicicletă, au fost capabili să extragă doar o parte din cantitatea normală de oxigen din vasele de sânge în timpul pedalării, ceea ce a redus semnificativ capacitatea de rezistență la efort a pacienților.
Inflamația cronică poate deteriora fibrele nervoase care ajută la controlul circulației, o afecțiune numită neuropatie cu fibre mici. Fibrele deteriorate, observate în biopsiile de piele, sunt asociate cu disautonomie, o defecțiune a funcțiilor automate, precum ritmul cardiac, respirația și digestia, care este foarte frecventă la pacienții cu Covid de lungă durată.
Substanțele inflamatorii numite citokine, care se găsesc în cantități ridicate la pacienții care suferă de Covid pe termen lung, pot afecta mitocondriile care alimentează celulele corpului, făcându-le mai puțin capabile să utilizeze oxigenul. Pereții vaselor de sânge se pot inflama, de asemenea, limitând absorbția de oxigen.
Cercetătorii au descoperit o gamă largă de disfuncții ale creierului în rândul pacienților Covid de lungă durată. Chiar și infecțiile ușoare par să provoace o inflamație în zona creierului.
Un alt grup de cercetători a descoperit că această afecțiune poate reduce semnificativ cantitatea de sânge care ajunge la creier, o constatare care a fost observată și la pacienții cu o afecțiune similară, sindromul de oboseală cronică.
