Antena3.ro vă prezintă un periplu prin istoria educaţiei de după 1990 şi până în zilele noastre şi vă propune un material care reuneşte cele mai importante prevederi şi modificări legislative din domeniul învătământului.
Iată pentru început cu ce se pot lăuda miniştrii Educaţiei din 1990 şi până acum:
1. MIHAI ŞORA: ianuarie 1990 ? 29 IUNIE 1990
- a redus durata învăţământului obligatoriu de la 10 clase la 8 clase
2. GHEORGHE ŞTEFAN: IULIE 1990 ? 15 OCTOMBRIE 1991
3. MIHAI GOLU: 16 OCTOMBRIE 1991 ? 19 NOIEMBRIE 1992
4. LIVIU MAIOR: 20 NOIEMBRIE 1992 - 9 DECEMBRIE 1996
- a introdus Legea învăţământului 84/1995
- a schimbat toate programele şcolare anterioare anului 1989 (1992-1994)
- a finalizat primele negocieri cu Banca Mondială, pentru mai multe proiecte de finanţare
5. VIRGIL PETRESCU: 9 DECEMBRIE 1996 - 4 DECEMBRIE 1997
- a introdus Legea 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic
6. ANDREI MARGA: 5 DECEMBRIE 1997 - 28 DECEMBRIE 2000
- a aplicat prevederile Legii învăţământului în sensul organizării ca forme de evaluare naţională a examenului de Capacitate şi a examenului de Bacalaureat (1999)
- a elaborat Noul Curriculum Naţional şi l-a aplicat la clasele I-IX
- a introdus manualele alternative pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal
- a început reforma învăţământului profesional şi tehnic
- a înlocuit anului şcolar pe trimestre cu anul şcolar pe semestre
- a înlocuit evaluarea prin note în învăţământul primar cu evaluarea prin descriptori de performanţă (calificative)
- a început descentralizarea sistemului de învăţământ prin trecerea unităţilor de învăţământ în subordinea autorităţilor locale
- a introdus evaluarea instituţională a şcolilor şi liceelor
7. ECATERINA ANDRONESCU: 28 DECEMBRIE 2000 - 19 IUNIE 2003
- a introdus repartizarea computerizate în vederea admiterii în învăţământul liceal şi professional (2001)
- a implementat primul program naţional de informatizare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, prin dotarea cu laboratoare informatizate a 1.100 licee (2001 - 2002)
- a revizuit finalităţile, curriculum şi structura învăţământului obligatoriu
- a introdus Legea 268/2003, prin care învăţământul obligatoriu este extins de la 8 la 10 clase
- a înfiinţat prin aceeaşi lege a Şcolilor de Arte şi Meserii
- a restructurat reţeaua şcolară şi a asigurat transportul elevilor cu microbuze şcolare
- a introdus programe sociale cu impact major, cum ar fi reabilitarea şcolilor din mediul rural cu finanţare externă, ?Cornul şi laptele?, asigurarea rechizitelor şcolare gratuite pentru elevii care provin din familiile cu venituri reduse
- a modificat metodologia de evaluare şi selecţie a manualelor şcolare
- a reorganizat examenul naţional de Capacitate, prin susţinerea acestuia într-o singură sesiune, inclusiv prin atribuirea unei noi denumiri: teste naţionale
8. ALEXANDRU ATHANASIU: 19 IUNIE 2003 - 28 DECEMBRIE 2004
- a revizuit curriculumul pentru ciclul primar şi gimnazial
- a repartizat computerizat cadrele didactice participante la concursul de titluarizare
- a introdus anul de completare pentru absolvenţii de învăţământ profesional, care doresc continuarea studiilor la liceu şi a programelor şcolare aferente
- a introdus standardele de evaluare pentru clasele a IV-a, a VIII-a şi a XII-a, precum şi a criteriilor de notare în ciclul gimnazial
- a introdus programele sociale ?Bani de liceu? şi Euro 200
9. MIRCEA MICLEA: 29 DECEMBRIE 2004 - 10 OCTOMBRIE 2005
- a introdus Ordonanţa de urgenţă 75/2005 privind asigurarea calităţii în învăţământ, care prevede îndiinţarea Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar
- a modificat legislaţia privind studiile de master şi doctorat
10. MIHAIL HĂRDĂU: 8 NOIEMBRIE 2005 - 3 APRILIE 2007
- a introdus Legea nr. 87/2006 privind asigurarea calităţii în educaţie
- a modificat sistemul de elaborare a subiectelor pentru examenele naţionale şi a introdus publicarea variantelor de subiecte pe Internet
- a realizat introducerea experimentală a tezelor cu subiect unic
- a redimensionat bugetul alocat educaţiei şi sumele alocate de la bugetul de stat, pentru modernizarea infrastructurii şcolare
- a introdus cursul opţional de Limbă, literatură şi civilizaţie românească pentru elevii din afara graniţelor ţării
- a demarat proiectul ?Campusuri şcolare?
11. CRISTIAN ADOMNIŢEI: 4 APRILIE 2007 - 10 OCTOMBRIE 2008
- a eliminat Testele Naţionale şi a introdus oficial Tezele cu subiect unic
- a finalizat programul naţional de informatizare a unităţilor de învăţământ preuniversitar
- a crescut fondurile alocate de la bugetul de stat pentru modernizarea infrastructurii şcolare
12. ANTON ANTON: 11 OCTOMBRIE - 22 DECEMBRIE 2008
- a vrut să continue programul Ministerului Educaţiei de reducere a volumului de cunoştinţe din manuale, care a scăzut cu o treime din clasele V-VIII
13. ECATERINA ANDRONESCU: 23 DECEMBRIE 2008 ? 1 OCTOMBRIE 2009
- a introdus în programa şcolară patru ore de sport
- a propus într-un proiect de lege ca examenul de Bacalaureat să cuprindă trei probe scrise: una la limba română, obligatorie pentru toate profilurile de studiu, a doua - matematică sau istorie, în funcţie de profil, şi a treia, la alegere dintre chimie, biologie sau fizică pentru profilul real şi psihologie, filozofie sau economie, pentru profilul uman. Examenul cuprindea şi o probă practică, prin care elevii trebuiau să îşi dovedească competenţele pe computer. Proba practică era susţinută de toţi elevii, excepţie făcând doar aceia care au terminat licee de informatică.
- noua formă a Bacalaureatului nu mai cuprindea probele orale la limba română sau străină. În schimb, elevii puteau obţine pe parcursul clasei a XII-a certificate de competenţă lingvistică pentru limba străină şi certificat de competenţe de comunicare pentru limba română.
- a propus desfiinţarea formei de învăţământ la distanţă din cadrul Universităţii Spiru Haret
14. EMIL BOC: 2 OCTOMBRIE 2009 ? 22 DECEMBRIE 2009
- a revocat ordinul fostului ministru Ecaterina Andronescu, prin care directorii de şcoli erau numiţi de către minister.
- a intenţionat să facă demersuri pentru schimbarea manualelor şi a programelor şcolare, dar şi pentru a schima modul în care vor fi numiţi directorii de şcoli
- a dorit introducerea unui sistem prin care să fie evaluate competenţele elevilor şi nu cantitatea de informaţii pe care au reuşit să o retina
- a intenţionat să pună în practică programul "Şcoală după şcoală", care presupunea prelungirea timpului pe care îl petrece un copil la şcoală, pentru a-şi face temele şi, de asemenea, pentru a mânca de prânz.
15. DANIEL FUNERIU: 23 DECEMBRIE ? PREZENT
- a propus adobtarea unei noi legi a educaţiei, lege adoptată deja de Guvern, care prevede mai multe modificări, printre care:
- introducerea evaluărilor periodice şi includerea clasei a IX-a în gimnaziu
- introducerea de amenzi pe care părinţii vor trebui să le plătească în cazul în care copiii lor lipsesc de la cursuri
- introducerea învăţământului obligatoriu de 10 clase, care cuprinde învăţământul primar şi gimnazial
- prevederea ca Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să organizeze cursuri de tipul ,,A doua şansă?, în vederea promovării îvăţămâtului primar pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de îvăţămât până la 14 ani.
- prevederea ca absolvenţii îvăţămâtului gimnazial care nu continuă studiile în îvăţămâtul liceal sunt obligaţi să finalizeze până la vârsta de 18 ani cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului Naţional al Calificărilor.
- durata studiilor în îvăţămâtul liceal - forma de îvăţămât de zi - să fie de 3 ani filiera teoretică, 3 sau 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru filiera tehnologică
(O sursă importantă în acest bilanţ al miniştrilor educaţiei a fost un material personal realizat de Daniel Tomoni, şeful Biroului de presă al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului)
Dreptul la educaţie, garantat de Constituţie
După o lungă perioadă de timp, în care învăţământul din România a avut un caracter ?dirijat? urmează, din primul an de democraţie post-revoluţionară, depolitizarea învăţământului şi intrarea sa pe o cale normală. Reforma educaţiei din România post-decembristă a început din 1990 cu o serie de hotărâri de guvern şi ordine de ministru, prin care se reglementa învătământul nostru, pentru că în acea perioadă România se afla într-un vid legislativ în toate domeniile de activitate.
Pentru că România avea de-a face cu o perioadă de tranziţie politică şi avea ca scop schimbări imediate, o lege organică, cum este cea a învăţământului suferea şi ea o perioadă dificilă. De aceea, în perioada de cinci ani după Revoluţie, învăţământul a fost asigurat de noua Constituţie, care a fost adoptată în anul 1991 şi în care ?dreptul la învăţătură? evidenţia clar organizarea educaţiei din ţara noastră. Astfel, articolul 32 specifica cum că ?Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare?.
Învăţământ gratuit şi autonomie universitară
Conform Constituţiei din ?91, învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română, dar că, în condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limbă lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în aceasta limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii, iar instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Autonomia universitară este garantată şi statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. De asemenea, în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
Abia din 1995 ţara noastră a avut o lege de specialitate după care s-au realizat toate actualizările şi republicările ulterioare. Astfel, vreme de cinci ani, documentele emise de Parlament au fost stâlpul de rezistenţă pentru tot ce a însemnat legislaţie în educaţie.
Primele decizii
Prima apariţie în democraţia din România a legii care guverna învăţământul are loc în anul 1990, prin actul normativ cu numărul 521 din 12 mai 1990 şi care avea denumirea ?Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea învăţământului în România în anul şcolar (universitar) 1990/1991?. Printre măsurile prioritare s-a numărat şi refacerea structurii sistemului de învăţământ, prin revenirea la obligativitatea învăţământului de 8 ani. Alte măsuri au vizat reînfiinţarea învăţământului postliceal de specialitate, desfiinţarea organizării învăţământului liceal pe trepte de acces la instruire, reînfiinţarea unităţilor de învăţământ pentru cultele religioase, recunoscute de stat, atât cel ortodox, cel romano-catolic, cât şi şcoli pentru cultele protestante, cele din urmă constituind chiar o premieră pentru reţeaua unităţilor de învăţământ din ţara noastră. De asemenea, s-a adoptat un nou nomenclator de meserii, prin care se pregătesc elevii de la învăţământul profesional, liceal, postliceal şi de maiştri.
Vezi aici Hotărârea de Guvern 521/1990 (pdf)
Seria reformelor în învăţământ a continuat şi în anul următor, când prin hotărârea guvernului numărul 461 din 30 iunie 1991, învăţământul superior a evoluat prin apariţia colegiilor universitare, ca învăţământ superior de scurtă durată. În urma declanşării acţiunii de privatizare a societăţilor comerciale cu capital de stat, ministerul se vede nevoit să-şi apere şi să-şi consolideze baza materială. Astfel, prin acest act normativ se prevede restituirea ?unităţilor de învăţământ prin ministere şi departamente, fără plată, de către unităţile economice de stat care nu s-au reorganizat în baza Legii nr. 15/1990, baza materială a unităţilor de învăţământ, inclusiv internatele şi cantinele şcolare, precum şi atelierele pentru pregătirea practică a elevilor, care a fost preluată, fără plată, de unităţile economice odată cu activitatea de învăţământ şi instruire practică a elevilor?.
Vezi aici Hotărârea de Guvern 461/1991 (pdf)
Doi ani mai târziu, prin hotărârea nr. 283 din 21 iunie 1993, învăţământul nostru păşeşte cu noi perspective de dezvoltare şi diversificare a ofertei educaţionale. Una dintre acestea a fost adoptarea unui nou nomenclator de specializări, atât pentru învăţământul superior de lungă durată, cât şi pentru învăţământul superior de scurtă durată. Altă decizie se referă la creşterea numerică a accesului tinerilor la studii universitare prin introducerea taxei de studii pentru ?studenţii admişi peste numărul de locuri aprobate.?
Vezi aici Hotărârea de Guvern 283/1993 (pdf)
Învăţământul particular
Încă din anul 1990 au apărut primele şcoli şi universităţi particulare, care au funcţionat în baza unei reglementări din perioada interbelică. Înfiinţate pe baza Legii nr. 21 din 1924, aceste instituţii particulare au funcţionat în paralel cu reţeaua instituţională de stat, iar situaţia lor a fost reglementată prin promulgarea Legii nr. 88 din 17.12.1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, şi a Legii învăţământului nr. 84 din 1995 pentru învăţământul preuniversitar particular.
Această intervenţie legislativă a fost necesară datorită exploziei ofertei învăţământului universitar, prin care s-au înfiinţat peste 70 de universităţi particulare şi care funcţionau în baza Legii nr. 51/1990 privind iniţiativa particulară în sectorul economic şi social. Ca o măsură de protecţie socială a cursanţilor de la unităţile de învăţământ particular care au absolvit cursurile înainte de declanşarea acţiunii de autorizare, ministerul a elaborat Legea nr. 71 din 1995 privind dreptul absolvenţilor învăţământului particular liceal, postliceal şi superior de a susţine examenul de finalizare a studiilor la unităţi şi instituţii similare din învăţământul de stat. Prevederile conţinute de diversele hotărâri de guvern au fost revizuite şi completate odată cu aprobarea Legii Învăţământului nr. 84 din 1995, la care se adaugă Legea nr. 128 din 1997 privind Statutul Personalului Didactic.
Prima lege a învăţământului
Legea Învăţământului nr. 84 din 1995, o lege organică care reglementează toate problemele învăţământului, are ca principii de bază educaţia ca prioritate naţional democratică, şansele egale de acces la educaţie pentru toţi cetăţenii ţării, gratuitatea învăţământului de stat şi adaptarea reţelei unităţilor de învăţământ la evoluţia demografică şi la nevoile de instruire profesională. Datorită unor dificultăţi de aplicare a acestei legi şi în urma revendicărilor unor grupuri de presiune, cum ar fi studenţii, grupurile etnice sau sindicatele, Legea Învăţământului a fost de mai multe ori modificată şi completată.
Vezi aici prima lege a învăţământului (pdf)
Astfel, prima modificare după prima lege a învăţământului, apărută în 1995, are loc în 1999, când Parlamentul emite Legea nr. 151 din 30 iulie 1999, privind aprobarea OUG nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii învăţământului nr. 85/1995.
Modificări la capacitate
Legea iniţială din 1995 prevedea ca studiile gimnaziale să se încheie cu susţinerea unui examen naţional de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Învăţământului, la urmatoarele discipline: Limba şi literatura română, Matematică, Istoria românilor şi Geografia României. Elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventeaza cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi o probă la Limba şi literatura maternă. Ulterior, în lege s-a modificat denumirea Ministerului de resort, din Ministerul Învăţământului în Ministerul educaţiei Naţionale şi una dintre probele examenului de capacitate, respectiv nu se mai dădeau cumulativ istoria şi geografia Româniai, ci doar o materie din cele două.
O noutate din legea modificată în 1999 este înfiinţarea clasei a XIV-a pentru învăţământul liceal şi înlocuirea liceului la cursurile fără frecvenţă cu cel de frecvenţă redusă sau la distanţă.
Apoi, din noile reglementări fac parte şi filierele şi profilurile liceelor, care s-au diversificat după modificarea legii din ?99, respectiv filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real, filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale şi protecţia mediului şi filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic. Atestatul profesional eliberat de licee pe lângă diploma de bacalaureat îşi schimbă şi el denumirea, în ?certificat de competenţe profesionale?, iar durata studiilor liceale din 1995, care era de 5 ani pentru învăţământul profesional, se reduce la 4 ani, din 1999. De asemenea, din 1999, o adăugire la legea învăţământului prevede că Ministerul Educaţiei Naţionale poate restructura profilurile şi specializările în raport cu dinamica profesiilor şi a ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă.
Vezi aici prima modificare a legii învăţământului (pdf)
Deşi în legea iniţială din 1995, Ministerul Învăţământului de la vremea aceea preciza clar care sunt materiile pentru probele de admitere pentru liceu (adică Limba şi literatura română ? scris, Limba şi literatura modernă - scris, probă susţinută de candidaţii care se înscriu la concursul de admitere pentru clase cu limbi de predare ale minorităţilor naţionale, Matematică ? scris, caz în care pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de artă şi sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplină din profilul liceului ? scris şi probe de aptitudini specifice pentru anumite tipuri de licee, stabilite în metodologie, care se susţin înaintea concursului de admitere şi au caracter eliminatoriu), totuşi actualizarea legii din 1999 subliniază că admiterea elevilor în învăţământul liceal se face pe baza criteriilor stabilite prin metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale, care se dă publicităţii la începutul anului şcolar precedent admiterii. De asemenea, vârsta pentru înscrierea la concursul de admitere s-a modificat în 1999, adică la începerea anului şcolar elevul nu trebuie să depăşească 18 ani, în loc de 17.
Modificările la bacalaureat
Studiile liceale se încheie cu un examen de bacalaureat, care cuprinde în 1995 câteva materii, iar din 1999 îşi lărgeşte curricula şi cuprinde materii în funcţie de profilul, filiera liceului şi opţiunea elevului. Tot din 1999, lista cuprinzând probele de examen, conţinutul programelor şi modul de desfăşurare a bacalaureatului şi a examenului de certificare a competenţelor profesionale se stabilesc prin metodologie, aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi se dau publicităţii până la data începerii anului şcolar precedent examenului. La întocmirea listei cuprinzând probele de examen şi la stabilirea conţinutului programelor de bacalaureat pot fi consultate şi instituţiile de învăţământ superior, iar în cazul întreruperii studiilor se recunoaşte fiecare an şcolar promovat. De asemenea, la cerere, se eliberează un document de certificare a studiilor efectuate.
În ceea ce priveşte numărul de sesiuni al examenului de bacalaureat, care sunt organizate în decursul unui an şcolar, acesta a crescut de la legea dată în 1995, când Ministerul permitea o singură sesiune, la două sesiuni, începând cu 1999. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, potrivit legii.
În 2010, un nou proiect pentru Legea Educaţiei, ?construit în ideea stabilităţii?
De-a lungul anilor, legea învăţământului a suferit numeroase modificări, iar cea mai recentă o trăim acum, când Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, a propus un nou proiect de lege. Guvernul a aprobat, în şedinţă specială, forma finală a proiectului, deşi sindicaliştii din învăţământ au continuat să conteste proiectul, iar proiectul a fost publicat ulterior pe site-ul MECTS.
Citeşte aici proiectul Legii Educaţiei (pdf)
Printre noutăţile noului proiect al Legii Educaţiei se numără evaluările periodice şi includerea clasei a IX-a în gimnaziu. Aceasta din urmă îi nemulţumeşte pe sindicaliştii din învăţământ, pentru că acest aspect va scădea calitatea cunoştintelor în învăţământul liceal.
O altă noutate adusă de Legea Educaţiei o reprezintă amenzile pe care părinţii vor trebui să le plătească în cazul în care copiii lor lipsesc de la cursuri.
După aprobarea proiectului în Guvern, Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei a declarat că Legea a fost gândită în ideea stabilităţii, a echităţii şi a solidarităţii.
"Proiectul Legii Educaţiei a fost construit în ideea stabilităţii. Acesta a fost unul dintre principalii piloni pe care am construit această Lege a Educaţiei. Apoi, ne-am gândit la coerenţa, predictibilitatea şi sustenabilitatea sistemului educaţional. De asemenea, un alt pilon a fost echitatea. Echitatea şi solidaritatea", a declarat Funeriu.
Sindicaliştii susţin că noua Lege a Educaţiei încalcă multe dintre prevederile deja existente, printre care Codul muncii şi Legea proprietăţii. Singura lor speranţă rămâne Parlamentul, care va putea propune amendamente care să modifice forma actuală a Legii Educaţiei.
Guvernul speră ca aceasta să fie aprobată până la sfârşitul lunii iunie, când se încheie sesiunea parlamentară.
Paula Safta, Antena3.ro
