Sinteza zilei. Avocatul soților Ceaușescu: Acela nu a fost un proces, a fost o crimă!

La 30 de ani de la căderea comunismului, românii află în sfârșit adevărul despre procesul soților Ceaușescu.

Avocatul lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu din procesul de la Târgoviște, generalul în rezervă Constantin Lucescu, este invitatul lui Mihai Gâdea, la Sinteza zilei.

Ce nu s-a știut niciodată despre procesul și execuția Ceaușeștilor aflați, în premieră națională, la Antena 3.

"Sunt 30 de ani de la momentul în care a căzut comunismul, 30 de ani în care am încercat să aflăm răspunsul la întrebările esențiale, să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat atunci și să înțelegem mai bine ce am greșit în toți acei ani", a spus Mihai Gâdea, la începutul emisiunii.

Mihai Gâdea: Domnule general, când vedeți acum acele imagini ce simțiți?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Domnule Gâdea, ce poate simți un om care participă la o crimă, care crede că prin actul lui de cruzime și al celorlalți poate deschide porțile democrației. Românul simplu. românul neacademician, spune un lucru esențial: cine seamănă vânt, va culege furtună.

N-am făcut în '89 decât să semănăm vânt. Toată lumea vorbește de un proces. Vă rog să scoateți din conotația acestei discuții cuvântul proces. Pentru a discuta de un proces, am fi avut nevoie de un rechizitoriu. Pentru a putea să avem un rechizitoriu valid, trebuia să avem incriminări, o expertiză medico-legală, pe care noi am complinit-o cu doctorul Verdeș pe care l-ați văzut că l-a prezentat colonelul Boieru și care le-a luat o tensiune. Este de râs.

Pentru a fi avut proces pentru o revoluție, trebuia să avem o revoluție. Și dacă stau bine să mă gândesc, eu sunt doar jurist - nu am calitatea de istoric, de politolog -, da, din puțina carte pe care am învățat-o, ca să avem o revoluție trebuia să am un program, o subvenție și mijloace de realizare. Am avut un singur lucru: 'ce-ai făcut în ultimii cinci ani?' și 'hai să ne batem care să punem mâna pe putere'.

Mihai Gâdea: În opinia dvs., dacă nu a fost revoluție, ce a fost?

Gen.(R) Constantin Lucescu:Lovitură de stat cu o crimă oribilă. Este opinia a mea, însă, și nu pot să-mi arog dreptul de a da un verdict definitiv. (...) După crima umană pe care noi am făcut-o am făcut a doua și cea mai importantă crimă care duce la desconsiderarea statului și a instituțiilor statului. Instituția cea mai importantă este justiția.

Toată străinătatea a criticat modul în care nu a existat proces. Iar noi am căutat în continuu să-i spunem proces. La ce să-i spunem proces? Domnul Gelu Voican, ca și rechizitoriu, făcea acele acte prim martie 1990. Păi cum am făcut noi dosar 1/90, pe 25 decembrie? Aveam elemente de premoniție? (...)

Mihai Gâdea: Când i-ați văzut pe cei din elicopter, Măgureanu, Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, v-ați gândit că ar putea să fie vorba chiar de soții Ceaușescu?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Nu m-am gândit niciun moment. Ba, mai mult, am și întrebat. Colonelul Boieru primise ordin nici să nu ne băgăm, nici să nu întrebăm, nici să facem gesturi puțin ieșite din comun, pentru că putea să conducă la executarea noastră imediată.

Mihai Gâdea: V-ați dat seama că sunteți de fapt avocatul Ceaușeștilor.

Gen.(R) Constantin Lucescu: Cum să fiu avocat dacă nu aveam delegație, nu aveam nimic, iar rechizitoriul l-am încropit noi...

Mihai Gâdea: Deci, teoretic erați avocatul lui Ceușescu, dar, practic, știați că este o impostură.

Gen.(R) Constantin Lucescu: Real impostură! La momentul acela - e prima oară când o declar - mi-am dat seama cine erau teroriștii din România. Noi eram teroriști! Noi n-am respectat legea, noi n-am respectat condiția umană. Noi n-am respectat modul în care voiam să mergem spre o democrație.

Mihai Gâdea: Când spuneți 'noi', la cine vă referiți?

Gen.(R) Constantin Lucescu: La cei care am fost acolo: eu, judecătorul, procurorul. Eu îmi asum însă numai mie aceasta... Era vorba de moartea unui om - cum puteam să primesc un ordin pentru care nu aveam niciun act care să justifice moartea? Sau să justifice o infracțiune?

Mihai Gâdea: Atunci înțelegeați aceste lucruri? Sau le înțelegeți doar acum? Ce gândeați în momentul în care v-ați dat seama. Realizați că sunteți chemat acolo ca să fiți avocatul Ceaușeștilor, realizați, probabil. ca dacă este toată această desfășurare probabil că nu are cum să fie un proces - ce ați gândit atunci în mod real?

Gen.(R) Constantin Lucescu: La 80 de ani, cu un cancer și în situația în care mă aflu, nu-mi pot permite să mint. Atunci, nu pot să spun că am fost un erou. Și poate că și din cauza mea - cu toate că m-am opus la pedeapsa cu moartea - și din cauza mea, a slăbiciunii și a lașității mele, au fost condamnați la moarte. Am simțit frică!

Mihai Gâdea: Cine avusese ideea acestor capete de acuzare?

Gen.(R) Constantin Lucescu: 'Subminarea economiei naționale'. La momentul acela, țara era industrializată, își plătise datoriile, făcea export, ba chiar își permitea să înființeze o bancă cu arabii. Plus bomba atomică.

Numai din asta vedeți minciuna. Nu vă trebuie altceva. Țara nu avea 5 bani datorie.

Mihai Gâdea: Ce era adevărat din capetele de acuzare:?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Absolut nimic! Dacă luăm imaginile lor din timpul procesului veți vedea grija cu care Nicolae Ceaușescu o oprește pe Elena Ceaușescu să facă greșeli. Vă rog să mă credeți că acest om, iubindu-și familia. a avut ceva bun.

La ea este invers - veți observa reacția psihică: prima dată e grandoare, e trufie, e orgoliul prin modul în care răspunde. Vedeți la sfârșit - 'mamă, mă doareț' - revine în normalitatea comportamentală. Dar era prea târziu.

Gen.(R) Constantin Lucescu: Am convingerea că niciun moment nu a crezut. De fapt, nu am vrut să mă conving de lucrul acesta pe care îl credeam. Acesta e motivul pentru care nu apar la ultima parte, e numai colegul meu.

La pronunțarea sentinței nu apar.

Mihai Gâdea: De ce?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Pentru că știam ce se întâmplă. (...) Eram cu doctorul Verdeș în cabinet la comandant. Acela e momentul în care nu mi-am dat seama că trebuia să fiu împușcat, pentru că am ieșit din sală. L-am trimis pe Verdeș, trebuia să constate decesul, a venit oripilat, strigând. Nu a mai putut să profeseze vreo 3-4 ani pentru că a căzut într-o stare cunplită de depresie.

Îl vedeți când se face execuția, e în halat alb. Ce era să facă? Nici nu trebuia să constate vreun puls pentru că poziția cadavrului îi indica în mod cert moartea: genunchii erau îndoiți sub corp! Lucrul acesta nu se întâmplă decât după moarte!