Curiozități despre cutremurul din 1977. Ce film rula la televizor și alte amintiri ale supraviețuitorilor

Pe 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur devastator, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, care a lăsat în urmă mii de victime și pagube materiale semnificative. Acest eveniment tragic a rămas întipărit în memoria colectivă a românilor, iar curiozitățile legate de acea seară continuă să fie subiect de discuție și astăzi.

Cutremurul din 1977, cu o magnitudine de 7,4, a avut loc la ora 21:22

În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22, România a fost lovită de un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Seismul a durat aproximativ 55 de secunde, timp în care a provocat distrugeri masive în întreaga țară, dar mai ales în București. Conform datelor oficiale, 1.570 de persoane și-au pierdut viața, dintre care 1.391 doar în capitală, iar alte 11.300 au fost rănite. De asemenea, aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse sau grav avariate, lăsând mii de familii fără adăpost. 

La televizor rula un film bulgăresc

În acea seară fatidică, televiziunea națională difuza filmul bulgăresc "Dulce și amar" (titlul original: "Sladko i gorcivo"), regizat de Ilia Velcev și lansat în 1975. Filmul începuse la ora 20:30 și se apropia de final în momentul producerii seismului. Pentru mulți români, această coincidență a rămas întipărită în memorie, asociind filmul cu tragedia care a urmat. 

‹ ›

Zgomotul care s-a auzit la cutremur

Supraviețuitorii cutremurului din 1977 își amintesc de un zgomot puternic, asemănător unui tunet sau unui vuiet prelung, care a precedat mișcarea seismică. Acest fenomen este cauzat de undele seismice care se propagă prin sol și ajung la suprafață, producând sunete intense. Pentru mulți, acest zgomot a fost primul semn al dezastrului iminent, urmat imediat de mișcările violente ale pământului.

Ce personalități au murit pe 4 martie 1977

Cutremurul din 1977 a curmat viețile multor personalități marcante ale culturii și științei românești. Între aceste victime - pe lângă actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneţ, cântăreaţa Doina Badea -, s-au aflat şi alte nume importante ale vieţii artistice din România: actriţa Eliza Petrăchescu, scenograful Liviu Popa, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu, cântăreaţa de muzică populară Filofteia Lăcătuşu, pianistul Tudor Dumitrescu, cascadorul Tudor Stavru.

Marele actor Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925, într-o familie de aromâni. A urmat ciclul gimnazial la Liceul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti, fiind ales pentru trupa de teatru a liceului. A absolvit cursurile liceale în 1945 şi s-a înscris la Facultatea de Drept, dar a abandonat cursurile şi s-a înscris la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa.

Regizorul Alexandru Bocăneţ s-a născut la 15 februarie 1944, în Bucureşti. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografie în 1968.

Cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea s-a născut la 6 ianuarie 1940, la Craiova. A urmat cursurile şcolii primare şi liceale în oraşul natal. În paralel cu studiile liceale, a frecventat şi cursurile Conservatorului ''Cornetti'' din Craiova şi a făcut parte din corul Ansamblului artistic ''Nicolae Bălcescu'', sub conducerea maeştrilor Mihai Bârcă şi Alexandru Racu.

Actriţa Eliza Petrăchescu s-a născut la Vaslui, la 15 iunie 1911. A absolvit Conservatorul de artă dramatică din Iaşi, în 1932, potrivit volumului "1234 cineaşti români" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996). A avut o prestigioasă activitate teatrală, pe scena Naţionalului din Iaşi şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. Activitatea ei ca actriţă s-a concretizat în roluri foarte diverse, complexe, care au rămas în amintirea spectatorilor.

Scenograful de teatru şi film Liviu Popa s-a născut la 17 octombrie 1921, la Oradea. A absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", promoţia 1952, potrivit site-ului http://aarc.ro/. A semnat scenografia (uneori în colaborare) a numeroase filme, dintre care amintim: "Ciulinii Bărăganului" (regia Louis Daquin, 1957), "D-ale carnavalului" (regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles, 1958), "Setea" (regia Mircea Drăgan, 1960), "Celebrul 702" (regia Mihai Iacob, 1961), "Dragoste la zero grade" (regia Cezar Grigoriu, Geo Saizescu, 1964), "Dacii" (regia Sergiu Nicolaescu, 1966), "Tinereţe fără bătrâneţe" (regia Elisabeta Bostan, 1969), "Facerea lumii" (regia Gheorghe Vitanidis, 1971), "Felix şi Otilia" (regia Iulian Mihu, 1971), "Zestrea domniţei Ralu" (regia Dinu Cocea, 1971), "Porţile albastre ale oraşului" (regia Mircea Mureşan, 1973), "Casa de la miezul nopţii" (regia Gheorghe Vitanidis, 1975), "Premiera" (regia Mihai Constantinescu, 1976) ş.a., potrivit volumului "1234 cineaşti români" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996). De asemenea, a fost şi actor în câteva filme, în roluri mici, episodice, cum este cel din filmul "Paraşutiştii" (regia Dinu Cocea, 1972). A semnat scenografia şi pentru spectacole de teatru.

Mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu s-a născut în 1942. Apreciată artistă a scenei lirice româneşti, ea a fost solistă a Operei Române din Bucureşti. Unele dintre rolurile sale emblematice au fost cele din operele "Carmen" de Georges Bizet, "Trubadurul" de Giuseppe Verdi, "Italianca în Alger" de Gioachino Rossini.

Pianistul Tudor Dumitrescu s-a născut la 6 decembrie 1957. A studiat muzica de la vârsta de patru ani, mai întâi sub îndrumarea tatălui său, compozitorul Gheorghe Dumitrescu. A absolvit Liceul de muzică nr. 1 din Bucureşti şi Conservatorul "Ciprian Porumbescu". Între 1972 şi 1973 a participat la cursurile Universităţii de muzică "Franz Liszt" din Weimar.

Solista de muzică populară Filofteia Lăcătuşu s-a născut la 7 iunie 1947 în satul Dealu Roşu, comuna Alunu, judeţul Vâlcea. A activat la Orchestra "Doina Gorjului" din 1969 până la sfârşitul vieţii, evoluând sub bagheta dirijorilor Gelu Barabancea şi Stelian Ghiocel. A efectuat turnee în ţară şi în străinătate.

Cascadorul Tudor Stavru s-a născut în 1939, la Cernavodă şi a fost sportiv la Clubul Dinamo Bucureşti, unde a practicat kaiac-canoe. A făcut parte din prima generaţie de cascadori, formată de regizorul Sergiu Nicolaescu, în 1965-1966, selectând foşti sportivi de performanţă.

Mai mulţi oameni de ştiinţă, filologi şi scriitori şi-au pierdut viaţa la Bucureşti în timpul puternicului cutremur din 4 martie 1977: scriitorul Anatol Emilian Baconsky, prozatorul Alexandru Ivasiuc, academicienii Florin Ciorăscu şi Paul C. Petrescu, criticii şi istoricii literari Savin Bratu, Mihai Gafiţa şi Mihail Petroveanu, pe poeta şi prozatoarea Veronica Porumbacu.

Pierderea acestor figuri emblematice a lăsat un gol imens în cultura și știința română, iar amintirea lor rămâne vie în inimile celor care i-au admirat și iubit.

Alte curiozități despre cutremurul din 1977

Durata și intensitatea seismului

Cutremurul a avut o durată de aproximativ 55 de secunde și o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. Epicentrul a fost localizat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de circa 94 de kilometri. Acesta a fost unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate în România în secolul XX. 

Impactul asupra clădirilor

În București, peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit, printre care:

• Blocul "Nestor" de pe Calea Victoriei
• Blocul "Casata"
• Blocul de pe strada Colonadelor
• Blocul de pe strada Wilson

Aceste prăbușiri au cauzat numeroase victime și au schimbat pentru totdeauna peisajul urban al capitalei. 

Reacția autorităților

Regimul comunist de la acea vreme a încercat să controleze informațiile despre dezastru. Presa a fost cenzurată, iar relatările despre amploarea tragediei au fost limitate. Cu toate acestea, solidaritatea oamenilor a fost remarcabilă, mulți voluntari implicându-se în operațiunile de salvare și ajutorare a victimelor.

Solidaritatea internațională

Mai multe țări au oferit ajutor României în urma cutremurului, trimițând echipe de salvare, medicamente și alimente. Această solidaritate a fost un semn al sprijinului global în fața tragediei.

Schimbări în legislație

După cutremur, autoritățile au implementat noi reglementări în construcții, menite să crească rezistența clădirilor la seisme. Cu toate acestea, multe dintre clădirile vechi au rămas vulnerabile, iar unele dintre ele încă reprezintă un pericol și astăzi.

Impactul psihologic

Trauma colectivă cauzată de cutremur a avut efecte pe termen lung asupra populației. Multe persoane au dezvoltat o teamă persistentă de seisme, iar poveștile supraviețuitorilor au fost transmise generați.

Cutremurul din 4 martie 1977 rămâne unul dintre cele mai marcante evenimente din istoria recentă a României, atât prin prisma magnitudinii sale, cât și a impactului profund asupra societății.