Jurnaliştii francezi au intrat într-una din cele mai mizere mahalale ale ţării, aducând în prim plan condiţiile degradante în care trăiesc 270 de suflete cărora viaţa şi societatea nu le-au oferit prea mult.
"Șobolan. În aproape două ore în interiorul mahalalei, acesta este cuvântul pe care îl vom auzi cel mai mult. Pe măsură ce o spun, oamenii ridică mâinile spre cer, în semn de neputință. «Șobolan», spus în limba română", așa începe descrierea locului, în reportajul publicat de cotidianul francez Midi Libre.
Şobolanii par să concureze cu oamenii pentru supremaţie
Pe terenul plin de rulote, palisade şi gunoaie, şobolanii par să concureze cu oamenii pentru supremaţie. Nu lipsesc epavele auto abandonate, cocioabele construite pe piloni pentru a evita inundaţiile, racordurile rudimentare la apă şi curent electric.
"Îmi mănâncă cablurile mașinii", se plânge Johnny, Ion, care locuiește de trei ani acolo.
"Trebuie să-i vânăm constant", adaugă soția sa.
În lupta cu rozătoarele au intrat şi serviciile de salubrizare ale oraşului care au instalat capcane antișobolani. Zadarnic însă. Şobolanii, ca şi oamenii mahalalei, trag cu dinţii de dreptul lor de a exista. Doar că în ochii bipezilor, nu e doar încrâncenare ci şi tristeţe şi teamă.
"Suferința unei vieți marginale, a așteptării nesfârșite pentru locuințe, a dificultății de a găsi un loc de muncă. Teama de a-și vedea copiii îmbolnăvindu-se, sau teama de a pierde puținul pe care îl au", notează cotidianul francez.
Samuel are un camion de remorcare, dar afacerea sa nu merge prea bine și se luptă să o ridice. Marcela nu-și găsește un loc de muncă și locuiește singură în rulota ei, care ia în apă: "Am trei copii, inclusiv un fiu care are astm. Vara este foarte cald. Sunt obosită".
Autorităţile au încercat încă din 2013 să închidă mahalaua
Fiecare om al mahalalei are o poveste în care neşansa se amestecă cu speranţa, tot mai greu de gestionat, de când a început pandemia.
Orașul încearcă să-i scoată pe oameni din mahalaua mizeră și să le ofere o alternativă, dar e foarte dificil.
Locaţia este sprijinită de Asociația 2ChosesLune, iar reprezentantul acesteia, Cedric Jensonns, spune că locul e pur și simplu nedemn pentru oameni și Franța nu ar trebui să accepte aşa ceva.
Autorităţile au încercat încă din 2013 să închidă mahalaua. În 2017 s-a decis mutarea taberei într-un „sat tranzitoriu” situat în vecinătate, dar locuitorii zonei nu au fost de acord. Din martie 2020, odată cu pandemia, locul s-a repopulat rapid cu oameni, cu speranţe, cu mizerie, cu şobolani.
